POSIBILITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC  AL ENDOCARSTULUI DE PE VALEA IADULUI

Aurelia DUMITER1, Ribana LINC2, Cosmin CHIRIAC2, Claudiu FILIMON2

1Bihor County Council, European Integration and Regional Development Office, e-mail: aureliadumiter@gmail.com

2 University of Oradea, Department of Geography, Tourism and Territorial Planning, The Territorial Studies and Analyses Centre, e-mail: ribanalinc@yahoo.com

Abstract: The present work aims to identify real capitalization possibilities of the tourism potential of the Iadului Valley endokarst (Bihor County, Romania) which is analyzed by its spatial distribution, its main attractiveness attributions as well as by presenting planning and promoting suggestions with the purpose of raising the number of tourists who visit the region. The main pit caves and caves are presented, their space location, how they were formed and the detailed landforms, and for the highly attractive caves, the capitalization possibilities for tourism purposes.

Key words: Iadului Valley, endokarst, tourism potential, tourism planning suggestions

1. Introducere

Bazinul hidrografic la Văii Iadului este situat în vestul României, în cadrul Munţilor Apuseni (fig.1). Din punct de vedere administrativ - teritorial aparţine judeţului Bihor, fiind situat în extremitatea estica-sud estica a acestuia. Regiunea aferentă bazinului hidrografic este situată în cea mai mare parte pe teritoriul comunei Bulz, dar şi pe teritoriul comunelor Budureasa în sud şi Bratca în est.

Considerând raporturile poziţionale cu principala vale care drenează bazinul hidrografic analizat acesta este situat la aproximativ 75 km distanţa de oraşul Oradea (reşedinţa judeţului Bihor), 30 km faţa de oraşul Aleşd, 85 km distanţa faţa de oraşul Cluj-Napoca şi 3 km faţă de şoseaua naţională Oradea-Cluj, în raport cu punctul de vărsare. De asemenea, se găseşte la aproximativ 25 km faţă de oraşul Beiuş, în raport cu zona de izvoare.

Fig 1. Poziţia bazinului hidrografic al Văii Iadului în ţară şi în judeţul Bihor

La scară locală, mai ales, bazinul Văii Iadului este foarte cunoscut pentru resursele sale turistice naturale, îndeosebi pentru cele oferite de relief si hidrografie, acestea fiind valorificate însă la nivel mediocru.
2. Aspecte reprezentative ale reliefului endocarstic al Văii Iadului

Din gama largă de forme oferită de relieful de ansamblu şi cel de detaliu al Văii Iadului, în lucrarea de faţă ne oprim asupra câtorva elemente ale reliefului endocarstic bine reprezentat în acest areal, respectiv avenele şi peşterile.

Avenele din bazinul hidrografic al Văii Iadului se prezintă sub forma unor puţuri care coboară brusc sau treptat în subteran. În multe cazuri, datorită colmatării, concreţionării sau dărâmăturilor care le-au înfundat, nu s-a putut stabili dacă acestea comunică cu reţele de goluri subterane sau cu drenaje subterane cunoscute (Rusu, Teodor , 1988).

Majoritatea avenelor au un pronunţat aspect de îmbătrânire, având forma unor excavaţii verticale sau oblice şi dimensiunile lor sunt, în general, modeste. De dimensiuni ceva mai mari se poate vorbi în cateva cazuri, cum sunt: avenul Pobraz (185 m adâncime), avenul din Ciungii Soci (67 m), avenul din Dealul Cornului (60 m), avenul din Faţa Arsă, celelalte avene având adâncimi cuprinse între 13 m şi 49 m.

Majoritatea avenelor din zona Văii Iadului s-au format în condiţiile climatului din pleistocen când sub acţiunea apelor provenite din precipitaţii, procesele de carstificare au avut cea mai mare intensitate. Unele avene au luat naştere prin infiltrarea apelor provenite din precipitaţii în fisurile blocurilor de calcare. Aceste avene de infiltraţie s-au format prin permanentizarea unor cursuri pe verticală, impuse de nivele de bază locale. În condiţiile în care aceste cursuri gravitaţionale s-au format în depozite carstificabile ele au dat naştere la goluri subterane, simple sau complexe.

Golurile subterane simple au adâncimi reduse şi se dezvoltă de-a lungul unei singure fisuri (avenul din Cariera din Valea Leşului – 17 m, avenul din Dealul Popii – 17m). Golurile subterane complexe s-au format de-a lungul mai multor fisuri unite prin trepte intermediare. Direcţia acestor avene este când verticală, când oblică, iar direcţia lor se schimbă des (Poşiştăul din Faţa Arsă – 85 m). Un alt tip de avene sunt cele formate prin absorbţie care au luat naştere pe cursurile de apă captate în subteran pe locul unor vechi ponoare. Acest tip de avene se găsesc fie în zona de contact a unor roci necarstificabile cu roci carstificabile, fie în zonele unde tectonica s-a manifestat puternic. De asemenea, avenele de absorbţie se găsesc la capătul unor văi oarbe (avenul din Pobraz) sau la capătul unor văi temporar active, putându-se întâlni atât izolat cât şi în cadrul unor goluri subterane etajate. (Rusu, Teodor , 1988).

În continuare, prezentăm sintetic câteva dintre cele mai cunoscute avene din regiunea Văii Iadului.

Avenul de deasupra Peşterii Păstorului se găseşte în bazinul Văii Leşului la baza unui abrupt calcaros pe versantul drept al văii. Avenul prezintă o coborâre verticală de aproximativ 16 m la capătul căreia se află o mică platformă de regrupare. Acesta se continuă cu un abrupt sub forma unei galerii descendente cu o pantă de 400, tapetată cu blocuri rezultate din prăbuşire. Galeria e continuată de un horn de 4 m adâncime la capătul căruia s-a dezvoltat o mică sală, bogat concreţionată, care închide golul subteran.

Avenul din Faţa Arsă se dezvoltă în versantul sud-estic al Dealului Rujet, pe fundul unei doline, într-o pădure de fagi seculari. Avenul are o galerie puternic descendentă care coboară 12 m, terminată cu o platformă de regrupare, formată din blocuri de prăbuşire. De la platformă se dezvoltă un puţ vertical cu o coborâre de 45 m şi un diametru de 2 – 3 m, la capătul căruia s-a format o mică platformă structurală laterală. Se continuă, apoi, cu o galerie în spirală, cu o descendenţă puternică şi al cărei capăt este înfundat cu blocuri de pietre şi pământ.

Avenul din Dealul Mihaiului este situat în versantul stâng al Văii Strivinoasa, nu departe de confluenţa acesteia cu Valea Iadului. Avenul se deschide printr-o gură de 2-3 m lăţime, pavată cu blocuri de dărâmături, după care urmează o mică îngustare de aproximativ 1,5 – 2 m adâncime. La baza acestei îngustări, golul subteran se lărgeşte mult, urmând o coborâre în surplombă de aproximativ 20 m. După această coborâre se ajunge într-o sală de mari dimensiuni ce prezintă la intrare un con de dărâmături. Această sală, spre sud-est se transformă într-o galerie descendentă, prin care se face trecerea spre o a doua sală, bogat concreţionată dezvoltată în lungul unei diaclaze. Tavanul sălii se menţine la aceeaşi înălţime, în timp ce podeaua după o coborâre bruscă de 5 m sub forma unui puţ, urcă încet spre tavan.

Avenul din Pobraz este cel mai adânc aven din zona Văii Iadului, prezentând o lungime totală de 353 m şi o diferenţă de nivel de 185 m. Avenul este situat în versantul nord-vestic al dealului cu acelaşi nume, deal ce se desfăşoară între valea Strivinoasa la sud şi Valea Izvorului la nord. Între aceste limite, dealul are o orientare generală de la est spre vest. Intrarea impunătoare a avenului se găseşte la capătul unei văi oarbe, temporar active, ale cărei ape pătrund într-o sală de mari dimensiuni. Avenul este dezvoltat la contactul calcarelor cretacice inferioare cu rocile eruptive ale Vlădesei. Drenajul subteran şi apele de infiltraţie au valorificat diaclazele existente între cele două tipuri de roci, favorizând fizionomia actuală a avenului. În general, golul subteran din Dealul Pobraz se prezintă sub forma unei galerii puternic descendente, care coboară în trepte. Avenul este format dintr-o succesiune de porţiuni înguste şi joase, înguste şi înalte, care despart săli monumentale ale căror tavane ajung uneori şi la 25 m înălţime. De regulă, la capătul galeriilor, la intrarea în săli, se găseşte un abrupt puternic, care la viituri formează cascade de o frumuseţe aparte, dată de căderea de apă în subteran şi de sunetul plin de sălbăticie şi mister specific acesteia. Zona terminală a avenului începe cu o treaptă de 13 m urmată de o galerie cu o înclinare slabă, la capătul căreia apele dispar pentru ultima dată. Avenul se termină cu o sală ai cărei pereţi sunt căptuşiţi cu argilă, indiciu ce demonstrează ca la viituri această sală este complet inundată.
Peşterile. În general, peştera este cea mai caracteristică şi spectaculoasă formă a endocarstului şi au găsit cele mai prielnice condiţii de formare în rocile Munţilor Pădurea Craiului, fapt demonstrat de numărul mare al golurilor ce străpung aceşti munţi.

În regiunea Văii Iadului, peşterile sunt prezente în număr foarte mare, au dimensiuni mai mici sau mai mari, sunt mai luminoase sau mai sumbre, toate însă caracterizate de frumuseţea conferită de mister. În bazinul mijlociu al Văii Iadului, între confluenţele acesteia cu Valea Leşului şi Valea Bisericii, au fost cercetate şi cartate 101 goluri subterane, numărul lor fiind probabil mai mare (fig. 2).

Fig. 2. Harta bazinului mijlociu al Vaii Iadului

(refacută si adăugită dupa T. Rusu (1988) si pe baza hartilor topografice 1:25000)

Din punct de vedere al stadiului de evoluţie în care se găsesc peşterile de pe Valea Iadului, T. Rusu (1988) deosebeşte peşteri active care sunt drenate de un curs de apă permanent (P. cu Apă de la Bulz, P. cu Apă din Valea Leşului), peşteri subfosile, în care apele revin la viituri (P. Târului, P. de la Faţa Apei, P. Tunel din Valea Daica ş.a.) şi peşteri fosile, lipsite complet de un curs de apă (P. Păstorului, P. din Dealul Sălătrucului, P. din Lunca Pizlii).

Microformele de relief din peşteri sunt numeroase, deosebindu-se atât din punct de vedere al poziţiei, cât şi după procesele care le-au dat naştere. Principalele forme ale reliefului endocarstic au luat naştere prin coroziune, eroziune, procese erozivo-corozive, dar şi prin acumulare.

Formele de precipitare chimică sunt cele care dau frumuseţe golurilor subterane. Prin picurare au luat naştere stalactite tubulare, stalactite şi stalagmite obişnuite, stalactite conice şi bulbate şi coloanele. În peşterile şi galeriile ventilate s-au format anemolitele (stalactite deviate de curentul permanent de aer) care dau o frumuseţe deosebită peşterilor. Prin astfel de forme se detaşează P. Păstorului, P. din Peretele Negrului, Pestera din Valea Izvorului.

În urma prelingerii apelor încărcate cu carbonat de calciu (CaCO3) pe pereţii peşterilor, au luat naştere formaţiuni parietale, reprezentate de văluri, perdele, baldachine, cascade împietrite şi cruste de calcit de diferite forme şi dimensiuni. Pe planşeul peşterilor se găsesc gururi şi câmpuri de microgururi, cum sunt cele din Peştera Târului.

Formele de acumulare organică sunt reprezentate de resturi vegetale în amestec cu depozite aluvionare, schelete de animale căzute sau care au trăit în peşteri. Resturile vegetale se întâlnesc, mai ales, în lungul drenajelor subterane, temporar active şi la intrarea în peşteri. Scheletele animalelor dispărute s-au acumulat în peşteri sau avene cu rol de „capcană” şi în peşterile care au oferit condiţii prielnice de adăpost pentru animalele sălbatice. În Peştera cu Apă din Valea Leşului şi în Peştera din Peretele Negrului s-au descoperit schelete ale unor animale dispărute, între care predomină cele ale ursului de cavernă (Ursus Spelaeus), ale hienei de cavernă (Hiena Spelaea) şi ale Caprei Ibex (Capra hircus ibex).


3.Posibilitati de valorificare turistică a endocarstului de pe Valea Iadului

Pentru asigurarea unui flux cat mai mare si constant de turisti, o pestera trebuie sa indeplineasca si alte conditii in afara de cea a unei bune pozitonari. Foarte importante sunt infrastructura de acces spre pesteri, amenajarea de poteci de acces sau punti peste lacurile de la intrare (in cazul Pesterii din Valea Lesului), patrimoniul speologic natural bine evidentiat si pus in valoare, nu in ultimul rand amenajarile subterane, infrastructura de cazare din apropiere

Pentru reintegrarea pesterilor in circuitul turistic se impun insa unele amenajari. Astfel, abordarile contemporane care vizeaza pastrarea mediului subteran cat mai intact, in acelasi timp in care se urmareste si imbunatatirea experientei vizitatorilor, ar putea duce la o serie de amenajari: realizarea unor forme de divertisment (inregistrari video si audio, holograme, un sistem de iluminat alternant care sa creeze un joc de lumini si umbre pentru a spori misterul etc), amenajrarea mai multor tipuri de trasee, in functie de pregatirea fizica a vizitatorilor sau de timp, cresterea nivelului de cresterea nivelului de cunoastere, prin abordarea unor aspecte educationale. In acelasi timp trebuiesc realizate si luate si masuri pentru siguranta turistilor. Trebuie asigurat un ghidaj profesional, in care ghidul sa aiba inclusiv cunostinte de prim ajutor. La grupurile mai mari de vizitatori si in perioadele cu afluenta mare de turisti se va asigura si asistenta Serviciului Salvaspeo.

Spre deosebire de avene, unde accesul anumitor categorii de turisti este limitat, amenajarea unei pesteri trebuie sa se adreseze unui public mai larg, cu o conditie fizica modesta, fara a avea nevoie de echipament sau cunostinte specifice, pentru a deveni atractiva si in acelasi timp rentabila (de exemplu, cazul pesterii Ursilor de la Chişcău).

Gradul de dificultate si complexitatea avenelor de pe Valea Iadului fac din aceste elemente ale endocarstului obiective turistice greu de vizitat si amenajat. Ele sunt accesibile doar de turistilor experimentati, speologilor de profesie sau altor categorii practicante ale sporturilor extreme montane. Aici pot fi realizate exercitii de salvare in mediul speologic, simulari ale unor accidente sau antrenamente pentru membrii echipelor se salvare Salvamont-Salvaspeo. Amenajarile care se pot realiza în aceste abisuri tin, in primul rand, de siguranta vizitatorilor (chingi, ancore, elemente de acces fixate in peretii verticali).

Datorită potenţialului turistic deosebit şi a potenţialului de poziţie extrem de favorabil, pe Valea Iadului, de-a lungul timpului, câteva peşteri au fost introduse în circuitul turistic. Este vorba, în general, de peşterile active, drenate de un curs de apă cum sunt: Peştera cu Apă de la Bulz; Peştera de la Faţa Apei; Peştera cu apă din Valea Leşului.

Peştera cu apă de la Bulz are un cert potenţial turistic şi de atractivitate, deschizând seria cavităţilor naturale pe Valea Iadului. Poziţional, are o bună favorabilitate, fiind situată în versantul stâng al Văi Iadului, la baza unui abrupt impunător, situat în centrul satului Bulz. Peştera reprezintă, din punct de vedere genetic, sectorul terminal al unui vast sistem endocarstic ce are la extremitatea opusă peştera Ponor-Săncuţa. Lungimea totală a peşterii este de 1177 metri, iar tronsonul vizitabil are o lungime de numai 548 metri. Fizionomia acestui tronson este dată de râul subteran ce drenează peştera (fig. 3 ). Microrelieful peşterii este format din arabescurile specifice peşterilor puternic concreţionate, ceea ce-i oferă o alură sobră şi impunătoare

Fig. 3. Intrarea în Peştera cu Apă de la Bulz

Fig. 4. Amenajare precară (podeţ) peste cursul de apă (foto: Duran`s)

Apa râului subteran evoluează în rocă şi nu într-un pat de aluviuni, ceea ce a dus la generarea de numeroase trepte de coroziune, custuri de albie, meandre şi cascade. Intrarea în peşteră oferă imaginea a patru rupturi de pantă peste care trec apele ce se pierd în marmitele de la baza lor. În preajma acestor rupturi de pantă, atmosfera peşterii este dominată de vacarmul generat de căderile de apă, amplificat de rezonanţa inegalabilă a spaţiilor subterane. Pe tronsonul vizitabil se întâlnesc doar forme generate de „marele sculptor anonim - am numit desigur apa” (P. Cocean, 1995). De asemenea, râul subteran reprezintă o sursă de alimentare cu apă potabilă a localităţii Bulz, astfel că intrarea în peşteră este amenajată acestui scop.

Peştera cu apă de la Bulz a fost introdusă în circuitul turistic prin dotări sumare (punte de acces din lemn, lanţuri de sprijin), realizate cu posibilităţi locale, însă precaritatea acestora şi gradul ridicat de uzură au făcut ca peştera să nu beneficieze de un flux turistic ridicat şi constant. Cu toate aceste neajunsuri, Peştera cu Apă de la Bulz rămâne indiscutabil, un obiectiv turistic ce trebuie vizitat.

Peştera de la Faţa Apei sau Peştera din peretele Cornului, mai este cunoscută şi sub denumirea de Peştera cu Apă de la Remeţi. Este situată în primul sector de chei al Văii Iadului, în versantul stâng, în apropierea localităţii Remeţi şi a pensiunii agroturistice Valea Izvorului.Peştera are o lungime de 350 metri şi un potenţial brut modest, suplinit de un potenţial de poziţie, fiind situată în apropierea şoselei ce străbate valea. Se desfăşoară sub forma unei galerii înguste şi înalte, fizionomia fiind determinată de o linie tectonică pe care această peşteră se grefează. În Peştera cu Apă de la Remeţi, concreţionarea este reprezentată de modeste scurgeri parietale, iar peştera prezintă, în general, pante reduse cu căderi mici, praguri şi contrapante create de apă. Ca forme ale microreliefului predomină cele de coroziune şi eroziune, pot fi întâlnite niveluri de coroziune; poliţe; marmite parietale; nişe; hornuri de evorsiune. În sala de la intrare, un punct de atracţie turistică îl constituie, de toamna până primăvara, în condiţiile unui climat rece, efemere stalactite şi stalagmite de gheaţă.

Peştera cu Apă de la Remeţi poate fi inclusă relativ uşor în circuitul turistic al Văii Iadului, necesitând amenajări minore (iluminat si amenajarea caii de acces), realizabile pe plan local.

Peştera cu Apă din Valea Leşului se deschide în versantul drept al Văii Leşului, afluent de stânga al Văii Iadului la o distanţă de circa 3 km amont de confluenţa celor două văi. Intrarea în peşteră este impunătoare, iar ieşirea râului ce o drenează îi conferă o aură misterioasă. Elementul morfologic dominant al intrării îl reprezintă tavanul remarcabil de plan şi orizontal ce conferă un sentiment de siguranţă.

La intrarea în peşteră s-a format un mic baraj natural prin prăbuşirea unei părţi a versantului, ceea ce a determinat apariţia oglinzii unui mic lac, greu de trecut la ape mari. Tavanul plan şi orizontal dispare în locul numit „Dărâmături”, locul său fiind luat de o morfologie mozaicată cu numeroase hornuri şi prăbuşiri. Înainte de „Dărâmături”, galeria principală se bifurcă spre dreapta, în „Coridorul urşilor”, ce adăposteşte în argila acumulată pe planşeu urme de Ursus spelaeus.

Accesul turiştilor până la „Dărâmături” se poate realiza prin amenajări şi dotări facile, cum sunt construirea unei punţi peste lacul de la intrare, iluminare si montarea unor lanturi sau balustrade de sustinere pentru vizitatori. Peştera în ansamblu se prezintă ca un obiectiv turistic menit să motiveze existenţa cabanei Baraj Leşu ( în prezent, aflată în plină decadenţă).
3.Concluzii

Plasată într-un cadru natural deosebit de pitoresc, Valea Iadului atrage privirile în toate direcţiile, dar carstul subteran este cel care dispune de potenţialul turistic cel mai reprezentativ. În acest caz, golurile subterane de tip avene si peşteri sunt bine reprezentate. Dintre acestea se detaşează câteva avene prin denivelările impresionante faţă de suprafaţa topografică (avenul Pobraz, avenul din Ciungii Soci, avenul din Dealul Cornului, , avenul din Faţa Arsă), dar din punct de vedere al integrării la scară largă în circuitul turistic, din cauza gradului de periculozitate, acestea sunt greu de amenajat şi sunt indicate doar anumitor categorii de turişti.

În schimb, cavităţile subterane , de dimensiuni şi tipuri variate, sunt uşor accesibile publicului larg şi din acest motiv, unele au fost deja amenajate în urmă cu mulţi ani, dar scurgerea timpului, atacul factorilor exogeni (apă, umezeală, temperatură) şi neimplicarea în întreţinerea şi explotarea acestora, au condus la o deteriorare rapidă a respectivelor elemente de infrastructură turistică subterană.

Cu toate aceste neajunsuri, peşterile respective (Peştera cu Apă de la Bulz, Peştera cu Apă de la Remeţi, Peştera cu Apă din Valea Leşului etc), atrag un număr destul de mare de turişti, mai ales după construirea barajului si al lacului de acumulare Leşu, precum şi al satului de vacanţă de la Coada Lacului. Dacă unele amenajări (iluminatul ar fi prioritar, dar şi accesul peste cursurile de apă este la fel de important sau balustradele de protecţie) ar intra pe lista de priorităţi ale administraţiei locale sau ale custozilor acestor peşteri (In cazul Pesterii cu Apa din Valea Lesului), cu siguranţă activitatea turistică concertată ar putea deveni un bun furnizor de venituri pentru locuitorii acestor locuri minunate şi încă sălbatice.


Bibliografie
Bran, Florina, Marin, D. (1997), Turismul rural - modelul european, Ed. Economică, Bucureşti
Braşoveanu, N. (1995), Economia agriculturii montane, Ed. Academiei, Bucureşti
Ceccacci, G., Sisanna, V.M. (1996), Agriturismo, Edizioni FAG, Milano
Cocean, P. (1995), Peşterile României, Ed. Dacia, Cluj Napoca
Crăciun, Ş. (1997), Agroturism - organizare şi eficienţă, Ed. Mirton, Timişoara
Csösz, I. (1996), Agroturism montan, Ed. Mirton, Timişoara
Dumiter, Aurelia (1998), Valea Iadului – Caracterizare geografică, Lucrare de licenţă, mss. Oradea
Dumiter, Aurelia (2003), Perspectivele dezvoltării agroturismului pe Valea Iadului, Analele Univ. din Oradea, seria Geografie, tom XIII, Oradea
Dumiter, Aurelia (2006), Posibilităţi de amenajare în scop turistic a lacului de acumulare Leşu, Rev. Geographica, nr. 1, Oradea
Erdeli, G., Gheorghilaş, A. (2006), Amenajări turistice, Ed. Universitară, Bucureşti
Istrate, I. (1996), Economia turismului şi mediului înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti
Jivan, Al. (1999), Economia turismului, Ed. Nero-G, Timişoara
Minciu, R. (1995), Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Sylvi, Bucureşti
Mitrache Şt. şi colab. (1996), Agroturism si turism rural, Ed. Fax Press, Bucuresti
Nistoreanu, P. (1999), Turismul rural - o afacere mică cu perspective mari, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Petrea, Rodica, Petrea D. (2000), Turism rural, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea
Petrea, Rodica,(2004), Turism rural în Munţii Apuseni, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea
Plăiaş, I. (1994), Agricultura montană – Munţii Apuseni, Ed. Libris, Cluj-Napoca
Rey, R. (1985), Civilizaţia montană, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
Rusu, Teodor (1988), Pe urmele apelor subterane. Carstul din Muntii Padurea Craiului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
Samochiş, B. (1985), Particularităţi ale agriculturii din zona Munţilor Apuseni, Ed. Agronomia, Bucureşti
Snak, O. (1976), Economia şi organizarea turismului, Ed. Sport-Turism, Bucureşti
*** (2002, 2003), Catalog naţional al pensiunilor turistice şi agroturistice, ANTREC
*** (2003), Ghid de legislaţie turistică, vol II, Legislaţie actualizată, ed. Lumina Lex, Bucureşti
*** http://www.alpinet.org/
*** http://www.antrec.ro/
*** http://www.cabanavaleaiadului.ro/
*** www.carpati.org
*** www.leosuteu.rdsor.ro/apuseni
*** http://www.pensiuni.org/
*** http://www.valeaiadului.wordpress.com/
*** www.welcometoromania.ro/Apuseni/Apuseni_Valea_Iadului

Lucrare prezentata in cadrul celei de a 3a Conferinte Internationale Rolul Turismului in Dezvoltarea teritoriala, 8-9 Octombrie 2010, Gheorgheni

© GeoBihor 2011 - Reproducerea de texte si imagini se va face doar cu acordul autorilor. Toate drepturile rezervate