Si acum sa va spunem povestea...."Prin Bihor" cu Euromaidec Touring!!
Ora 7,45, in dimineata zilei de 11 iunie 2013, era reperul in timp pentru startul campaniei. Fara a insista asupra motivelor, va spunem doar ca am pornit cu o intarziere de aproximativ 30 de minute. Nu-i nici un bai, cum spune bihoreanul, importanta era atmosfera. Una destinsa, prietenoasa. Oameni din medii profesionale diferite, s-au intalnit la usa unui autocar care urma sa ii duca pe toti, timp de o zi sa cutreiere Bihorul. Oameni de presa, fotografi, bloggeri, reprezentanti ai unor ONG-uri si ai autoritatilor locale au pornit impreuna sa (re)descopere Bihorul.
Prima oprire - Ineul de Cris. Complexul Kings Land. Ce poti sa faci aici? Multe. Poti sa calaresti, sa iei cursuri de pilotaj pe aparate de zbor usoare, sa sari cu parasuta, iar cei care nu sunt neaparat adeptii unei oarecare doze de adrenalina pot sa joace golf, sa pescuiasca sau pur si simplu sa se relaxeze intr-un peisaj de vis.
Lacul de la Kings Land Ineu
Locul de joaca
Prezentarea terenului de echitatie
Terenul de golf
Pista de aterizare/decolare pentru aparate de zbor usoare
Dupa ce ne-am bucurat de ospitalitatea gazdelor, niste oameni dedicati turismului, cu lectiile de golf si calarie invatate, am pornit din nou la drum.
Urmatoarea destinatie....Vadu Crisului!
O importanta zona turistica a judetului, localitatea Vadu Crisului, pe langa multiplele posibilitati de recreere pe care le ofera, se constituie intr-un important centru al culturii traditionale bihorene, cu un profil aparte. Localitatea Vadu Crisului este cunoscuta si ca un centrul de olarit traditional, specificul mestesugului constand in aceea ca aici se produce ceramica alba, unica in Europa. Aparitia mestesugului se pierde in negura istoriei, in epoci demult apuse, din vremea carora arheologii au scos la lumina numeroase vase si fragmente de ceramica, apartinand diferitelor culturi neolotice si ale epocii bronzului. Pentru perioada feudala si prefeudala, inainte de secolul al XVI-lea, documentele vremii nu fac referiri dese la acest mestesug, insa ii pomenesc pe iobagii olari, care erau scutiti de alte indatoriri feudale pentru a-si putea practica mestesugul, in folosul intregii comunitati. Venind mai spre zilele noastre mentiunile privind practicarea mestesugului la Vadu Crisului se inmultesc odata cu secolul al XVIII-lea, cand mesterii olari apar pomeniti in conscriptiile urbariale (recensamintele vremii). Numarul olarilor din Vadul Crisului a variat in permanenta, astfel ca in documentele vremii apar mentionati la 1712 doi iobagi olari, pentru ca o statistica nationala a olarilor, intocmita in anul 1938, sa mentioneze un numar de 90 de familii din Vadu Crisului care practicau acest mestesug. Un puternic centru de olarit in perioada interbelica, Vadu Crisului mai are azi doar 3 olari. In atelierul unuia dintre ei am poposit si noi in povestea noastra. D-na Iuliana ne-a povestit despre cum a invatat ea tehnica olaritului de la tatal ei, unul dintre cei mai buni si vestiti olari din Vad, despre cum trebuie sa pui suflet in fiecare bot de lut, daca vrei ca vasul pe care il faci sa fie trainic. Are insa o suparare doamna Iuliana, aceea ca nu mai vine nimeni din urma sa invete si sa pastreze mestesugul. In timp ce ne povestea toate acestea, picioarele ei invarteau cu dibacie roata, iar mainile ei mangaiau lutul, dandu-i forma si viata.
Dupa frumoasa lectie de viata si traditii mostenite din generatie in generatie, ne-am continuat periplul nostru prin Bihor. Urmatoarea destinatie...Rosia. Pana acolo am strabatut un drum de o rara frumusete, printre peisaje de munte ce incanta ochiul trecatorului, de la Vadu Crisului spre Suncuius si Bratca, iar mai departe pe frumosul drum judetean ce leaga Bratca de Rosia, prin Damis.
Peisaje de pe drumul Bratca - Damis - Rosia
Ne-am oprit la moara de lemn, singura inca functionala din Tara Beiusului. Aici baciul Gheorghe ne-a intampinat putin suparat pe viitura care-i inundase fantana si ii adusese multe mizerii la moara, dar bucuros nevoie mare de oaspeti. Batranul traieste singur in mica lui moara si, ori de cate ori un turist i se opreste la poarta, isi spune bucuros povestea, a lui si a morii. Dupa ce ne-a povestit despre moara lui draga si despre mecanismele si procesele prin care macina boabele de grau sau porumb, baciul Gheorghe ne-a invitat pe prinspa, si-a luat vioara (cu goarna cum altfel?!) si ne-a incantat cu sunetul inegalabil scos de aceasta, interpretand o melodie populara din Bihor.
Ne-am indreptat apoi spre autocar, caci mai aveam de mers. Morarul nostru ne-a insotit pana la usa autocarului, rugandu-ne ca atunci cand timpul ne mai permite sa ii mai trecem pragul sa-i mai treaca si lui de urat. I-am promis ca vom reveni si am purces la drum...
Eiii, si pentru ca trecuse binisor de ora pranzului, urmatoarea oprire am facut-o in Remetea, la pensiunea Turul. O pensiune draguta, curata si primitoare, cu o capacitate maxima de cazare, in sezon, de 80 de persoane, atat in camere cat si in casutele din camping. Gazdele ne-au spus ca in pensiunea lor totul e natural. Ca tot ce se gateste aici contine doar ingrediente naturale, din productie proprie. Am folosit termenul de "natural" pentru ca gazda noastra, dl. Fila, ne-a spus ca modernismul "bio" ii displace. Mancare foarte gustoasa, gazde primitoare...va recomandam!
Pensiunea Turul Remetea
Cum calatorului ii sta bine cu drumul ne-am pus din nou in miscare. Dar nu prea mult caci am oprit sa vizitam biserica reformata de la Remetea, a carei constructie dateaza din secolul al XV-lea, iar stilul arhitectural gotic ii da unicitate in peisajul lacaselor de cult din Tara Beiusului.
Am urcat apoi agale pe drumul de piatra, ce insoteste Valea Meziadului, pana la vechea cabana Meziad, candva vestita pentru iubitorii muntelui, dar lasata de ani buni in paragina. Pe platoul din fata fostei cabane am coborat din autocar si, pret de 20 de minute, am urmat amont firul vaii, pana la Pestera Meziad. De la poalele versantului portalul impunator al pesterii (9x15m) creaza vizitatorului sentimentul de grandoare, pe care il are atunci cand admira unul din marile palate ale lumii. Si Pestera Meziad e un palat, insa unul subpamantean, iar sentimentul de maretie te cuprinde inca de la intrare, imediat ce ai trecut prin poarta de piatra, unde o sala de mari dimensiuni se deschide in fata vizitatorilor. Pestera Meziad nu face parte din categoria pesterilor bogat concretionate, nu e o pestera cu forme concretionare spectaculoase, insa potentialul ei de atractivitate este sporit de amploarea golului subteran. Pestera este dezvoltata pe doua nivele de carstificare, cu caracteristici fizice diferite.
Astfel, nivelul inferior se prezinta sub forma unei galerii inalte si largi, cu sali de dimensiuni impresionante, cu inaltimi ce ajung la 15-20 de metri si latimi intre 20-30 de metri, despartite de scurte ingustari. Lungimea totala a galeriei inferioare este de 1542 metri, iar in locul numit "Podul natural" se realizeaza jonctiunea cu galeria superioara, inaltimea cavernamentului ajungand aici la 35 de metri. Galeriile nivelului superior au un aspect dentritic, fapt ce ii confera o fizionomie întortocheată, sub formă de labirint. Lungimea nivelului superior este de 3208 metri, iar concretionarea este mai puternica, stalagmitele, stalactitele, coloanele, anemolitele si scurgerile parietale sub diferite forme sunt mult mai bine reprezentate. Datorita dezvoltarii sale spatiale si accesului facil pestera a fost locuita in vremurile de demult, aici fiind descoperite urme ale vietuirii umane, dar si schelete de animale disparute, asa cum este ursul de caverva (ursus spelaeus). Beneficiind de un bioclimat favorabil pestera adaposteste cateva colonii de lilieci, din specii ocrotite. Temeperatura, in pestera, are o valoare cuprinsa intre 8 si 120C.
Trebuie specificat faptul ca Pestera Meziad este arie naturala protejata, existand sectoare inchise accesului publicului si rezervate doar specialistilor si cercetatorilor. Pestera se viziteaza numai cu ghid, beneficiind recent de amenajari pentru vizitare: traseu iluminat si iluminat tematic, scari de acces, podete.
Dupa o tura de aproximativ 40 de minute, in care bliturile aparatelor de fotografiat au luminat neintrerupt, am iesit la lumina zilei. Mai obositi, dar mai bogati in imagini memorate si cunostinte acumulate. Aceia dintre noi care au vrut sa ia o doza buna de adrenalina au incercat rezistenta tirolienei instalata la intrarea in pestera, pana pe versantul opus.
Am pornit la vale spre autocarul care ne astepta cuminte la vechea cabana, dar parca nu ne mai venea sa plecam. Era atat liniste si frumusete in jur incat ne-am asezat pe marginea drumului, pe podet, care pe unde a apucat si ...au inceput povestile. Dar seara se apropia cu pasi repezi si noi mai aveam un pas de facut ca sa fim impliniti si spiritual, la finalul unei zile minunate. Asa ca...gata cu povestile pe margine de drum si mal de apa limpede de munte si...mai departe la drum.
Ultimul obiectiv pe care organizatorii ni l-au propus de vizitat a fost Biserica de lemn de la Bratesti. Nici nu se putea mai bine. Dupa agitatia zilei, linistea sufleteasca capatata, prin cuvintele parintelui paroh Calin Popa si prin simplitatea sacra a lacasului de cult, ne-a adus mai aproape de divinitate. Am aflat aici povestea unei mici comunitati de crestini ortodocsi si a restaurarii lacasului de cult, dupa canoanele vechi ale arhitecturii rurale ecleziastice.
Si ca sa plecam cu sufletele pline de har parintele a ridicat spre cer o rugaciune, rostita cu sinceritate si credinta deplina, pentru noi cei care ne aflam pe drum.
Deja incepea sa se lase noaptea asa ca am pornit incet spre casa si spre finalul unei zile de poveste, alaturi de Euromaidec Touring. Povestea a luat sfarsit undeva in jurul orei 23, cand autocarul ne-a "debarcat" exact in locul din care ne luase dimineata. Si pentru ca am trait o frumoasa poveste timp de o zi prin Bihor v-am impartasit-o si voua, celor care va rataciti din cand in cand pe paginile scrise de noi, si va recomandam sa (re)descoperiti frumusetile locurilor de acasa!
Va multumim frumos pentru sustinere si speram ca ati petrecut clipe deosebite alaturi de noi prin Bihor. Speram sa putem valorifica din plin potentialul turistic al judetului nostru.
RăspundețiȘtergere