CLIMA VĂII IADULUI

Situată in interiorul ramei montane, străjuită de Munţii Vlădeasa la est si culmile Pădurii Craiului la vest, Valea Iadului beneficiază de avantajele climatului de adăpost, pe fondul general al climatului temperat continental de tranziţie, cu influenţe oceanice, specific vestului României. Clima Văii Iadului este caracterizată de temperaturi moderate, fără variaţii bruşte, cantităţi mari de precipitaţii, scurgeri de cele mai multe ori laminare ale curenţilor de aer de-a lungul văilor, care nu crează turbulenţe, umiditate mare a aerului, iar fenomenele meteorologice deosebite au frecvenţe reduse.

În regiunea Văii Iadului există o singură staţie meteorologică, la izvoarele văii, în bazinetul Stâna de Vale, unde elementele climatice sunt măsurate şi înregistrate de 4 ori în 24 de ore. Astfel, atât temperatura aerului cât şi celelalte elemente şi fenomene climatice sunt caracteristice pentru cursul superior al Văii Iadului. Prin metode matematice acestea pot fi extrapolate la nivelul întregului areal. Coordonatele geografice ale staţiei meteorologice de la Stâna de Vale sunt: 46⁰41^' latitudine nordică, 22⁰37^' longitudine estică, iar altitudinea este de 1100 m.

Bazinul hidrografic al Văii Iadului este cuprins între izotermele de 4⁰ – 6⁰C, doar cursul său superior intersectându-se cu izoterma de 3⁰C. (Atlasul R.S.R., 1972-1979)

Temperatura medie multianuală, la Stâna de Vale, este de 3,9⁰C, înregistrând numeroase variaţii de la an la an. Temperatura aerului are un mers normal, cu o valoare minimă a mediei lunare în anotimpul rece (ianuarie -5,3⁰C), după care temperatura creşte spre lunile de vară, când înregistrează şi maxima lunară, în iulie (13,3⁰C). Temperatura maximă absolută înregistrată la Stâna de Vale  a fost de 30,6⁰C, valoare atinsă în data de 22 august 2000. Valoarea temperaturii minime absolute a coborât până la -28,9⁰C, în data de 31 ianuarie 1987.

Cu toate că pentru anotimpul de iarnă sunt caracteristice valorile negative, de o importanţă deosebită sunt valorile maxime ale temperaturii aerului din acest sezon, determinate de invazii ale unor mase de aer cald, care pot produce topiri bruşte ale stratului de zăpadă şi dezgheţ, uneori asociate şi cu căderi importante de precipitaţii, care pot genera viituri puternice pe văile din bazinul hidrografic al Iadului, acestea putând genera inundaţii. Atunci când aceste încălziri bruşte ale aerului se produc la sfârşitul sezonului rece (sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie) şi atunci când ele durează mai multe zile pot determina începutul fazei de vegetaţie la unele plante de cultură (în special pomi fructiferi). Pătrunderea ulterioară a unor mase de aer mai reci, cu valori termice negative, pot compromite definitiv culturile din acel an. Astfel, valoarea maximă absolută pentru anotimpul rece a fost înregistrată la 24 februarie 1990, fiind de 13,9⁰C. De asemenea răcirile bruşte din timpul verii pot determina pagube importante pentru agricultura din zonă. Astfel, valoarea minimă absolută pentru lunile de vară a s-a înregistrat la 1 iunie 1990, fiind de -3,8⁰C.

Extrapolând aceste valori, folosind gradientul termic vertical, se pot calcula valorile temperaturii medii anuale şi lunare pentru întreg arealul Văii Iadului. Astfel, la o altitudinea medie de 460 m a satului Remeţi, situat pe cursul mijlociu al Iadului, conform calculului, temperatura medie anuală este de 7,7 – 7,8⁰C.

Umezeala relativă a aerului înregistrează la Stâna de Vale valori mari, datorită temperaturilor medii relativ scăzute, altitudinii ridicate, aşezării în vestul ţării şi poziţionării în interiorul ramei montane.

Umezeala relativă a aerului înregistrează variaţii în funcţie de temperatura aerului şi de precipitaţii. În decursul anului umezeala relativă are un mers invers temperaturii aerului. Astfel, la Stâna de Vale cele mai mari valori ale umezelii se înregistrează în lunile de iarnă, cu un maxim în luna ianuarie (92%) şi în cele de toamnă, iar cele mai scăzute valori se înregistrează în luna mai, datorită predominării regimului anticiclonic (86%). Pentru Stâna de Vale valorile umezelii relative sunt foarte mari, în principal datorită cantităţilor mari de precipitaţii care cad aici şi temperaturilor relativ scăzute, valoarea medie multianuală a umezelii relative fiind aici una dintre cele mai mari din ţară, atingând 89%.

Din punct de vedere al precipitaţiilor atmosferice, Stâna de Vale este considerată „polul precipitaţiilor” din România, aici înregistrându-se cele mai mari cantităţi de precipitaţii.

Cantitatea medie multianuală de precipitaţii este de 1570,7 mm/an, cele mai mari cantităţi lunare  înregistrându-se în intervalul aprilie – septembrie, cu un maxim lunar în iunie (192,8 mm/an) şi un minim în februarie (89,0 mm/an).

O importanţă deosebită, prin efectele pe care le produce, o are cantitatea maximă de precipitaţii care cade într-un interval de 24 de ore. În luna decembrie 1995, la Stâna de Vale s-a înregistrat o cantitate de 137,6 mm precipitaţii în 24 de ore, o cantitate mare raportată la media anuală. Căderea acestei cantităţi importante de precipitaţii s-a suprapus atunci peste existenţa unui strat de zăpadă cu grosimi apreciabile (50 – 80 cm) şi ea a fost generată de pătrunderea în zonă a unei mase de aer cald şi umed însoţită de un puternic sistem noros, bine evidenţiat pe imaginile satelitare preluate de sateliţii meteorologici NOOA. Cantităţile mari de precipitaţii, stratul de zăpadă şi încălzirea aerului au determinat o puternică viitură pe văile din bazinul Iadului, care a dus la umplerea lacului de acumulare Leşu peste nivelul de deversare, condiţii în care s-au produs inundaţii în cursul mijlociu şi inferior al Văii Iadului, fiind afectate gospodăriile din satul Remeţi, Munteni şi Bulz situate în apropierea albiei văii.

Cantităţi mari de precipitaţii se înregistrează în bazinul Văii Iadului în timpul ploilor torenţiale caracteristice lunilor de vară, când precipitaţiile ating valori mari într-un timp relativ scurt. La Stâna de Vale intensitatea maximă a ploilor torenţiale a fost de 5,7mm, cantitate căzută în 1 minut, în data de 20.08.1985.

Pe Valea Iadului vântul are viteze relativ mici, datorită poziţiei de adăpost, poziţie conferită de orientarea culmilor montane. Viteza medie anuală a vântului la Stâna de Vale este în jurul valorii de 1 m/s, valoarea ei scăzând de la nord spre sud.

Direcţia predominantă a vântului este dinspre vest, reprezentând 6,9 % din cazuri. Frecvenţa calmului atmosferic are valori mari, 75,3% din cazuri, ceea ce evidenţiază frecvenţa redusă a vântului la Stâna de Vale.

Vânturile locale sunt reprezentate de brizele de munte şi de vale. Brizele de munte se manifestă noaptea sub forma unor scurgeri de aer de pe versanţii ce înconjoară Valea Iadului. Ziua se manifestă briza de vale ca urmare a încălzirii mai pronunţate a aerului de pe versanţi în comparaţie cu cel de pe fundul văilor, care generează curenţi de aer ascendenţi. Curenţii de aer generaţi de briza de vale au două direcţii de manifestare, una transversală, când aerul urcă de-a lungul versanţilor, şi una longitudinală, de-a lungul văii, deplasarea aerului făcându-se în zona Văii Iadului de la nord spre sud.

În arealul Văii Iadului sunt prezente o serie de fenomene meteorologice, specifice zonei climatice din care face parte şi caracteristicilor reliefului. 

Îngheţul. Primul îngheţ la sol (bruma) se poate produce în jurul datei de 10 septembrie, aceasta fiind data medie de apariţie, iar ultimul îngheţ se produce, în medie, în jurul datei de 2 iunie. Numărul mediu al zilelor cu îngheţ este de 266 de zile pe an, iar a celor fără îngheţ este de 99. Cel mai timpuriu îngheţ (de toamnă) s-a înregistrat la Stâna de Vale în data de 07 august, iar cel mai târziu îngheţ s-a înregistrat în data de 20 iulie.

Grindina. Aşezarea geografică favorabilă traversării de către fronturile atmosferice cu diferite caracteristici, precum şi particularităţile reliefului, favorizează producerea grindinei. De obicei grindina cade pe fâşii de teren cu lungimi medii de 10 – 15 km şi lăţimi de câteva sute de metri, direcţia de deplasare a norului cu grindină fiind determinată în bună parte de barajul orografic.

Numărul maxim al zilelor cu grindină se înregistrează în lunile de la sfârşitul primăverii şi începutul verii, în lunile de iarnă acest fenomen lipsind. Numărul mediu anual al zilelor cu grindină este de 5 – 6 zile pe an.

Burniţa poate să apară tot timpul anului, cu un maxim în luna decembrie datorită predominării norilor stratus şi stratocumulus. Aceste tipuri de nori au o frecvenţa mai mare toamna şi iarna, dar ei pot fi întâlniţi pe tot parcursul anului.

Numărul mediu anual al zilelor cu burniţă este de 11 – 12 zile, cu un maxim în luna decembrie (3 zile/lună) şi două minime în martie şi iulie (0,2 zile/lună).

Roua apare datorită diferenţelor mari de temperatură de la zi la noapte (peste 10⁰C) şi a umidităţii ridicate a aerului. În aceste condiţii numărul zilelor cu rouă este relativ mare, acest fenomen putând fi întâlnit în peste 100 de zile pe an, valoare ce situează Stâna de Vale pe primul loc în ţară.

Ceaţa se formează prin condensarea vaporilor de apă din aer în condiţii de temperatură cuprinsă între -5⁰C şi 5⁰C, umiditate relativă peste 100% şi vânt slab (sub 4 m/s) sau în condiţiile existenţei în atmosferă a numeroase particule care se pot constitui în nuclee de condensare pentru vaporii de apă, condiţii în care umiditatea poate avea valori între 80 – 100%.

Numărul mediu anual al zilelor cu ceaţă este de 49,4,  cel mai mic număr de zile cu ceaţă se înregistrează în luna mai (2,9 zile), datorită predominării regimului anticiclonic care determină scăderea umidităţii aerului, iar cel mai mare număr de zile cu ceaţă se înregistrează în luna decembrie (6,2 zile).

            Pe fondul climatic general, determinat de valorile si variaţiile elementelor climatice şi formele de manifestare a fenomenelor meteorologice, se evidenţiază câteva particularităţi climatice, impuse de factori climatogeni locali. În acest sens se impune precizarea rolului lacului de acumulare Leşu în imprimarea unor particularităţi climatice în arealul din vecinătatea sa. Prin forma si dimensiunile sale lacul Leşu joacă, pentru cursul mijlociu al văii, rolul unui „calorifer” natural, determinând o climă mai blândă iarna, moderată şi mai umedă vara. În acelaşi timp contrastul termic dintre apele mai calde ale lacului şi ale stratelor de aer de deasupra sa, mai reci, determină în special iarna intensificări puternice ale vântului, zona de la nord de lac, aval de Barajul Leşu şi până la intrarea în cheile de la Remeţi, fiind una caracterizată de vânturi cu o frecvenţa şi o viteză relativ mari.   

            Dincolo de importanţa teoretică şi ştiinţifică a unei analize a climei pentru arealul Văii Iadului, aceasta are şi o reală aplicabilitate practică. De mersul vremii depind o serie de activităţi ale locuitorilor, în special cele agricole, cele din domeniul construcţiilor şi cele din transporturi. Bioclimatul tonic-stimulet întâlnit pe Valea Iadului, caracterizat de lipsa variaţiilor bruşte de temperatura, presiune atmosferică scăzută, aer curat, lipsit de praf şi particule poluante, bogat în radiaţii ultraviolete şi puternic ionizat, recomandă acest areal ca unul propice desfăşurării activităţilor turistice, pe tot parcursul anului. Favorabilităţii climatice i se adaugă frumuseţea şi măreţia spaţiului montan, spectaculosul si misterul peisajului carstic, foşnetul pădurilor şi scurgerea învolburată a apelor, care, în intercondiţionalitatea lor, dau naştere unui peisaj de o frumuseţe sălbatică, în care omul societăţii moderne este îmbiat să îşi găsească liniştea şi sănătatea. 

Continutul acestui material apartine in exclusivitate administratorului geobihor.blogspot.com 

Reproducerea materialului sau parti din material, fara acordul autorului, cade sub incidenta legislatiei privind drepturile de autor!

^©Geobihor 2011