conf. univ.dr. Ribana Linc
Bihorul are numeroase resurse cu atractivitate
turistică deosebită, iar unul dintre acestea a fost Lacul termal Peţa (din
Băile 1 Mai) unde trăiesc de vreme îndelungată (se spune că de la sfârşitul Terţiarului
geologic) câteva relicte endemice în ţară, dar şi în Europa. Este vorba despre
gingaşul nufăr termal (Nymphaea lotus L. Var.
Thermalis), plantă subtropicală ce trăieşte spontan într-un climat
temperat, micuţul melc Melanopsis parreyssi
‘Moellendorff’ Philippi – 1847) şi
peştişorul numit Scardinius racovitzai
Müller (1958) (roşioara termală). Alături de aceste rarităţi
floro-faunistice (cunoscute şi mediatizate intens), îşi duc viaţa şi alte
specii, unele endemice, altele de interes comunitar.
În 1931, în
urma demersurilor profesorului Al. Borza, nufărul termal a fost declarat
monument al naturii, iar în 1932 lacul termal Peţa şi endemismele sale au
intrat în regim de ocrotire, primind statutul de rezervaţie naturală, din
dorinţa de ocrotire pe termen lung (nu se folosea pe atunci conceptul de
dezvoltare durabilă...), deoarece se vedeau deja efecte ale intervenţiilor
umane în acest ecosistem. Însă, datorită poziţionării într-un areal populat, la
periferia unui mare oraş (Oradea) şi la periferia unui complex de staţiuni
balneare (Băile 1 Mai – Băile Felix), unde apele termale se folosesc terapeutic
de secole, şansele de supravieţuire alături de om se pare că sunt tot mai mici.
Rezervaţia a avut numeroase
probleme în ultimii 100 de ani, dintre care deosebite au fost cele datorate
aclimatizării unor specii exotice tropicale de floră şi faună care au devenit
invazive. Astfel, în 1948 un clujean a introdus speciile Myriophyllum brasiliense, Ambulia
sp. Care aproape au sufocat nufărul, în 1967 a apărut Sagittaria subulata, apoi în 1972 feriga acvatică tropicală Ceratopteris thalietroides care un an
mai târziu acoperea 90% din suprafaţa apei. Au urmat Cabomba caroliniana (cabomba verde), Elodea canadensis (ciuma apei) (Oltean
Cosma, 1991,). Pe lângă faptul că sufocă nuferii, această explozie tropicală de
plante contribuie la accentuarea eutrofizării lacului (Marossy, 1999). Nici roşioara termală nu a
scăpat de competiţie pentru că în lac au fost introduse specii tropicale de
peşti de acvariu.
Alte
probleme ecologice derivă din faptul că lacul este supus unei colmatări rapide,
deoarece de pe versanţii cultivaţi agricol care îi delimitează bazinul
hidrografic ajung în lac cantităţi apreciabile de sedimente, împreună cu
substanţele chimice folosite pentru culturile agricole (îngrăşăminte,
pesticide, insecticide) (Linc şi colab., 2013). Nu în ultimul rând, apele
călduţe ale lacului îmbie localnicii la scăldat şi adăpat vitele, pe unii
turişti / localnici la spălat autovehiculele, pe unii pescari amatori la
pescuit, iar malurile sale s-au dovedit frecvent a fi locuri preferate pentru
...depozitarea gunoaielor. Însă, într-un top al agresiunilor suferite de
rezervaţia naturală Lacul Peţa din cauza activităţilor umane derulate în
preajma sa, supraexploatarea apei termale (în scopuri balneare, recreative sau
...casnice) ţine capul de afiş. Din această cauză, în vara anului 2012 izvorul
sublacustru din Ochiul Mare (principala sursă de alimentare cu apă termală a
lacului – Şoldea, 2003) şi-a încetat activitatea, lacul transformându-se într-o
baltă mocirloasă, florile de nufăr ofilindu-se masiv. Lacul a mai fost
alimentat de două izvoare termale (Ochiul Ţiganilor şi Ochiul Pompei ) care au
secat demult, iar în prezent doar o vegetaţie hidrofilă indică cursul celor
două mici pârâiaşe calde ce se scurgeau în lac. Este drept că diminuarea
debitelor izvoarelor a avut loc şi din cauze naturale, dar acestea au fost
exacerbate de extracţia apei termale.
Cadrul geografic
al arealului protejat Lacul Peţa şi
antropizarea puternică a
spaţiului din proximitate
(Linc, Dincă, Bucur, 2013)
Ana Marossy,
biolog la Muzeul Ţării Crişurilor, şi-a dedicat întreaga viaţă studierii
nufărului termal şi a ecosistemului ce îi asigură supravieţuirea. De nenumărate
ori a atras atenţia, prin publicaţii sau memorii, asupra faptului că fără o
intervenţie umană radicală, endemismele termale nu vor supravieţui mult timp:
reducerea debitului Pârâului Peţa era deja vizibilă în 1974 şi de atunci
tendinţa a fost de scădere permanentă, în anii 1980, timp de trei ierni
consecutive apele au îngheţat chiar deasupra izvorului termal.
În iarna
2011-2012, situaţia a fost agravată de scăderea nivelui apei cu cca 1 m şi
scăderea temperaturii apei la cca 110C, mult sub necesităţile
fiziologice ale speciilor termale. Atunci, ANRM (Agenţia Naţională pentru
Resurse Minerale) a recomandat să se aducă printr-o conductă apă termală
dintr-un foraj din apropiere (Rontău), astfel încât în lac au început să fie
pompate 4 l de apă/s (410C). Astfel, s-a născut un paradox: lacul şi
ecosistemul acvatic au intrat în colaps din cauza supraexploatării rezervorului
geotermal. Acum se încearcă menţinerea la limita de supravieţuire prin pomparea
de apă termală dintr-un foraj, dar în acelasi timp se scot la licitaţie, în
continuare, noi perimetre pentru foraje.
În primăvara
ceva mai umedă din anul 2013 nivelul lacului s-a ridicat puţin, dar spre
sfârşitul verii, lacul avea aspectul unei bălţi mocirloase, iar nuferi nu prea
mai existau. Au urmat o toamnă, o altă iarnă şi primăvara din 2014 fără
precipitaţii, astfel încât în lunile mai-iunie (nuferii ar fi trebuit să fie
înfloriţi), ”lacul” Peţa era pustiu...aşa cum pustii devin sufletele care
asistă la agonia acestui ecosistem. Fără îndoială, în mod natural, lacul tot
s-ar fi stins la un moment dat, dar este trist că, în acest secol, considerat
de specialişti ca fiind un secol dedicat mediului, dăm din umeri neputincioşi,
lista roşie a speciilor periclitate se completează la nesfârşit, dar viaţa
merge mai departe cu sau ...fără dreţe (denumirea populară a acestui nufăr) şi a
confraţii săi termali...
Semnalizarea precară a existenţei rezervaţiei
în anii ”90 (foto. R. Linc)
La pescuit în apele lacului termal
(anii ”90)
(foto. R. Linc)
Lacul termal
Peţa în iunie 2014 (foto.
R. Linc)
Bibliografie:
Linc, R.,
Dincă, I., Bucur, L. (2013), Intruziunea
umană în areale protejate din judeţul Bihor: Rezervaţia naturală Pârâul Peţa, în vol. Conf. Naţ. A Societ. De
Geografie din România, ediţia a X-a, cu tema „Geografia – ştiinţă a întregului
teritorial”, 22-24 mai, 2013, Timişoara, Ed. Eurobit, Timişoara, ISSN 2343-8495, p. 627 – 637.
Marossy, A. (1999), Unele observaţii asupra fenomenelor de
colmatare şi eutrofizare a rezervaţiei naturale Pârâul Peţea, Nymphaea
XXVII, Oradea, p. 139 – 144.
Oltean Cosma, C. (1991), Nufărul termal de la Băile 1 Mai solicită
ocrotire, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 35 p.
Şoldea, V. (2003), Peţa
şi nufărul termal, Editura Universităţii din Oradea, 98 p.
conf. univ.dr. Ribana Linc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu