Peștera cu Apă din Valea Leșului este situată pe valea omonimă,
un afluent de stânga al Văii Iadului, în arealul versanților
estici ai Munților Pădurea Craiului. Din punct de vedere
administrativ-teritorial peștera se găsește pe teritoriul comunei
Bulz, județul Bihor, având statut de arie naturală protejată.
Valea Leşului este situată in cursul mijlociu
al Iadului, aval de Barajul şi Lacul de acumulare Leşu. Pârâul
îşi desfăşoară scurgerea pe versantul estic al Munţilor Pădurea
Craiului şi conflueaază cu Iadul amonte de cătunul Poiana (sat
Remeţi).
Fiind o vale
tânără, are un profil transversal în forma literei V, cu versanţi
puternic înclinaţi. În cursul superior, unde debitul pârâului
este unul relativ modest, eroziunea s-a manifestat mai puţin intens,
iar relieful a păstrat aspectul de culme plană. În cursul mijlociu
şi inferior, acolo unde, prin aportul de ape al afluenţilor
(pâraie, torenţi, cursuri subterane ), debitul este mai mare şi
relativ constant, iar eroziunea fluviatilă a fost mai intensă,
cursul de apă s-a adâncit mult, dând naştere unui sector de chei
spectaculoase. Fiind dezvoltat pe roci carstificabile, relieful
poartă amprenta structurii geologice, fiind prezente aici, forme ale
reliefului carstic: peşteri, doline, avene, izbucuri, abrupturi
impunătoare.
Foto.1
Abrupturi pe Valea Leşului
Clima
prezintă caracteristicile
generale ale climatului de adăpost, pe fondul climatului temperat
continetal de tranziţie, specific vestului României. Pe Valea
Leşului temperatura medie anuală are valori cuprinse intre 7,90C,
la confluenţa cu Iadul şi 4,50C,
pe varfurile inalte de la izvoare. Fiind un areal situat în
vecinătatea lacului de acumulare Leşu, temperatura aerului, ca de
altfel toate elementele meteorologice, sunt influenţate de prezenţa
întinderii de apă. Lacul Leşu poate fi considerat un „calorifer
natural” pentru arealul invecinat, contribuind la moderarea
valorilor termice, dar şi la creşterea cantităţilor de
precipitaţii, creşterea frecvenţei ceţii şi a fenomenului de
rouă, intensificarea vânturilor etc. Precipitaţiile medii
multianuale au, pe Valea Leşului, valori cuprinse între 1100 mm/an,
în zonele mai joase, şi 1370 mm/an, pe culmile inalte din vestul
bazinului hidrografic. (Dumiter, Aurelia, 2010).
Hidrografia.
Leşu îşi desfăşoară scurgerea pe
direcţie est-vest, avându-şi izvoarele sub platoul unde se găseşte
cantonată depresiunea carstică Acrea. Pe Valea Leşului scurgerea
de suprafaţă are, în mare parte, un caracter dezorganizat,
datorită prezenţei rocilor carstificabile, care permit infiltrarea
apei şi apariţia cursurilor subterane. Leşu are doar doi afluenţi
mai importanţi, Pârâul Dinamiterei (pe acest pârâu a fost
construit un depozit de dinamită, atunci când a fost construit
Barajul Leşu) şi Jderul. Ambii afluenţi sunt in cursul inferior al
Văii Leşului, acolo unde structura geologică este formata din roci
mai dure (micaşisturi şi paragnaise metamorfozate), care nu permit
infiltrări si care organizează reţeaua hidrografică de suprafaţă.
În cursul superior sunt prezente cursuri de apă de timpul ogaşelor,
ravenelor si torenţilor, care au un caracter temporar, devenind
active doar la viituri.
Ca un element aparte în cadrul hidrografiei Văii Leşului poate fi
considerat cursul de apă subteran, de o lungime considerabilă, care
îşi începe un scurt curs de suprafaţă în depresiunea Acre. Nu
s-a stabilit încă cu exactitate locul izvorului subteran al
pârâului ce străbate depresiunea, acesta începându-şi cursul de
suprafaţă printr-un izbuc situat în depresiune. Cursul de apă s-a
adâncit întro albie de tip torent, iar apele sale se pierd brusc în
subteran, prin ponorul situat la baza Pietrii Acre, un perete de
stâncă situat în estul depresiunii. Cursul subteran ajunge în
Peştera cu Apă din Valea Leşului, iar la ieşirea din peştera
formează un pârâu scurt, cu o panta mare de scurgere, care la ape
mari ia aspectul unei cascade spectaculoase. Este de menţionat
faptul că acest curs subteran are un caracter permanent, pârâul
scurt care se formează la iaşirea din peşteră fiind în
permanenţă alimentat cu apă.
Vegetaţia este specifică etajului foioaselor, predominând specii
de arbori precum fagul, platanul şi mesteacănul. Pe suprafeţe
mari, cu deosebire pe versanţii umbriţi şi pe fundul văii, apar
coniferele, uneori in amestec cu foioasele. În apropierea albiei, în
locurile cu umiditate mare, apar asociaţii vegetale azonale, formate
din plante iubitoare de umiditate.
Fauna
Văii Leşului este caracterizată de o
etajare pe verticală a elementelor componente.
Dintre
mamiferele mari aici trăiesc ursul brun, cerbul, căpriorul, lupul,
vulpea, mistreţul. Sporadic apar râsul şi jderul de pădure.
Mamiferele mici sunt reprezentate de iepure, veveriţă şi diverse
specii de soareci.
În
pădurile de pe Valea Leşului, dintre păsări, trăiesc piţigoiul
de munte, muscarul mic, muscarul
negru, ierunca, cocoşul de munte, gaiţa de munte, piţigoil de
brădet etc. Batracienii sunt bine reprezentați pe Valea Leşului,
alături de numeroase specii de melci și insecte.
Aria naturală protejată – Peștera cu Apă din Valea Leșului
Peştera cu Apă din Valea Leşului
se deschide în versantul drept al Văii
Leşului la o distanţă de circa 3 km amonte de confluenţa celor
două văi. Intrarea în peşteră este impunătoare, situată la
aproximativ 15 metri desupra firului apei, la baza unui perete de
stâncă în surplombă, iar ieşirea râului ce o drenează îi
conferă o aură misterioasă. Elementul morfologic dominant al
intrării îl reprezintă tavanul remarcabil de plan şi orizontal ce
dă un sentiment de siguranţă.
Foto
2 Intrarea în peştera cu Apă din Valea Leşului
La intrarea în peşteră s-a format un mic baraj natural prin
prăbuşirea unei părţi a versantului, ceea ce a determinat
apariţia oglinzii unui mic lac, greu de trecut la ape mari. Intrarea
este continuată de o galerie menadrată, străbatută de cursul de
apă permanent, care pare adâncit in depozitele aluvionare
argilo-nisipoase, transporate şi depuse aici.
Foto
3 Micul lac de la intrarea în Peştera cu Apă din Valea Leşului
Tavanul plan şi orizontal dispare în locul numit
„Dărâmături”, locul său fiind luat de o morfologie mozaicată
cu numeroase hornuri şi prăbuşiri. Înainte de „Dărâmături”
galeria principală se bifurcă spre dreapta, în „Coridorul
urşilor”, ce adăposteşte în argila acumulată pe planşeu urme
de Ursus spelaeus.
Trebuie
precizat faptul că Peştera cu Apă din Valea Leşului are statut de
arie naturală protejată, vizitarea ei putându-se realiza doar cu
acordul custodelui şi respectând prevederile legale în vigoare.
Ca
arie naturală protejată, Peștera cu apă din Valea Leșului este o
rezervație speologică, încadrată în categoria a
IV-a IUCN, cu o suprafață totală protejată de 0,5 hectare.
Datorită ventilației unidirecționale, cu o viteză redusă a
curenților de aer, dar cu direcții diferite ale acestora în
funcție de anotimp, peștera cunoaște o oarecare variație a
numărului de exemplare ale unei specii, afectate fiind, în general
insectele care populează peștera, un exemplu fiind Drimeotus
viehmanni. Astfel de insecte se găsesc
în număr mare în peșteră vara, fără însă a dispărea în
totalitate iarna. Speciile de lilieci adăpostite aici sunt însă
cele care conferă unicitatea faunistică a golului subteran.
OUG
nr. 57/2007 încadrează Peștera cu Apă din Valea Leșului în
categoria monumentelor naturii pentru protecţia
şi conservarea unor elemente naturale
cu valoare şi semnificaţie ecologică, ştiinţifică, peisagistica
deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice
rare, endemice ori amenintate cu dispariţia. În Peștera cu Apă
din Valea Leșului sunt puse sub ocrotire mai multe specii de
mamifere (Barbastella barbastellus,
Miniopterus schreibersii, Myotis bechsteinii, Myotis emarginatus,
Myotis myotis, Myotis oxygnathus, Rhinolophus blasii, Rhinolophus
hipposideros) și specia de amfibieni
Bombina variegata
– care se regăseşte în perimetrul de protecţie a ariei naturale
protejate.
În
cazul Peșterii cu apă din Valea Leșului protecția conferită de
lege se referă la întreaga rețea subterană a peșterii, toate
resursele sale care există sau se formează
în mod natural în peşteră (formaţiuni minerale, roci, sedimente,
depozite paleontologice/arheologice), specii de animale, acumulări
de ape subterane, depresiunea carstică Acre, care se constituie în
sursa de alimentare a golului subteran, precum și abrupturile,
platourile, grohotișurile, arealele împădurite, speciile de
vegetație și faună care se găsesc în zona tampon a peșterii.
În
concluzie, pe lângă importanța sa științifică, Peștera cu Apă
din Valea Leșului se prezintă ca o reală resursă turistică a
peisajului de pe Valea Iadului. Având în vedere încadrarea sa în
categoria ariilor naturale protejate ca peșteră închisă accesului
publicului, aceasta poate fi vizitată în prezent doar în scopuri
științifice și cu acordul și ghidajul custodelui.
Accesul
vizitatorilor până la „Dărâmături” s-ar putea realiza prin
amenajări şi dotări facile, construirea unei punţi peste lacul de
la intrare şi iluminare cu lumină rece, iar peştera ar putea
deveni un obiectiv turistic care să atragă anual mii de vizitatori.
dr. Aurelia Dumiter
Lucrare prezentata la Comferinta Internationala "Arii naturale protejate - prezent si viitor" si publicata in volumul Conferintei, Oradea, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu