Lacul termal Peţa - un obiectiv turistic în stingere

conf. univ.dr. Ribana Linc

          Bihorul are numeroase resurse cu atractivitate turistică deosebită, iar unul dintre acestea a fost Lacul termal Peţa (din Băile 1 Mai) unde trăiesc de vreme îndelungată (se spune că de la sfârşitul Terţiarului geologic) câteva relicte endemice în ţară, dar şi în Europa. Este vorba despre gingaşul nufăr termal (Nymphaea lotus L. Var. Thermalis), plantă subtropicală ce trăieşte spontan într-un climat temperat, micuţul melc Melanopsis parreyssi ‘Moellendorff’ Philippi – 1847) şi peştişorul numit Scardinius racovitzai Müller (1958) (roşioara termală). Alături de aceste rarităţi floro-faunistice (cunoscute şi mediatizate intens), îşi duc viaţa şi alte specii, unele endemice, altele de interes comunitar.

În 1931, în urma demersurilor profesorului Al. Borza, nufărul termal a fost declarat monument al naturii, iar în 1932 lacul termal Peţa şi endemismele sale au intrat în regim de ocrotire, primind statutul de rezervaţie naturală, din dorinţa de ocrotire pe termen lung (nu se folosea pe atunci conceptul de dezvoltare durabilă...), deoarece se vedeau deja efecte ale intervenţiilor umane în acest ecosistem. Însă, datorită poziţionării într-un areal populat, la periferia unui mare oraş (Oradea) şi la periferia unui complex de staţiuni balneare (Băile 1 Mai – Băile Felix), unde apele termale se folosesc terapeutic de secole, şansele de supravieţuire alături de om se pare că sunt tot mai mici.

Rezervaţia a avut numeroase probleme în ultimii 100 de ani, dintre care deosebite au fost cele datorate aclimatizării unor specii exotice tropicale de floră şi faună care au devenit invazive. Astfel, în 1948 un clujean a introdus speciile Myriophyllum brasiliense, Ambulia sp. Care aproape au sufocat nufărul, în 1967 a apărut Sagittaria subulata, apoi în 1972 feriga acvatică tropicală Ceratopteris thalietroides care un an mai târziu acoperea 90% din suprafaţa apei. Au urmat Cabomba caroliniana (cabomba verde), Elodea canadensis (ciuma apei) (Oltean Cosma, 1991,). Pe lângă faptul că sufocă nuferii, această explozie tropicală de plante contribuie la accentuarea eutrofizării lacului (Marossy, 1999). Nici roşioara termală nu a scăpat de competiţie pentru că în lac au fost introduse specii tropicale de peşti de acvariu.

Alte probleme ecologice derivă din faptul că lacul este supus unei colmatări rapide, deoarece de pe versanţii cultivaţi agricol care îi delimitează bazinul hidrografic ajung în lac cantităţi apreciabile de sedimente, împreună cu substanţele chimice folosite pentru culturile agricole (îngrăşăminte, pesticide, insecticide) (Linc şi colab., 2013). Nu în ultimul rând, apele călduţe ale lacului îmbie localnicii la scăldat şi adăpat vitele, pe unii turişti / localnici la spălat autovehiculele, pe unii pescari amatori la pescuit, iar malurile sale s-au dovedit frecvent a fi locuri preferate pentru ...depozitarea gunoaielor. Însă, într-un top al agresiunilor suferite de rezervaţia naturală Lacul Peţa din cauza activităţilor umane derulate în preajma sa, supraexploatarea apei termale (în scopuri balneare, recreative sau ...casnice) ţine capul de afiş. Din această cauză, în vara anului 2012 izvorul sublacustru din Ochiul Mare (principala sursă de alimentare cu apă termală a lacului – Şoldea, 2003) şi-a încetat activitatea, lacul transformându-se într-o baltă mocirloasă, florile de nufăr ofilindu-se masiv. Lacul a mai fost alimentat de două izvoare termale (Ochiul Ţiganilor şi Ochiul Pompei ) care au secat demult, iar în prezent doar o vegetaţie hidrofilă indică cursul celor două mici pârâiaşe calde ce se scurgeau în lac. Este drept că diminuarea debitelor izvoarelor a avut loc şi din cauze naturale, dar acestea au fost exacerbate de extracţia apei termale.

Cadrul geografic al arealului protejat Lacul Peţa şi

antropizarea puternică a spaţiului din proximitate

 (Linc, Dincă, Bucur, 2013)

Ana Marossy, biolog la Muzeul Ţării Crişurilor, şi-a dedicat întreaga viaţă studierii nufărului termal şi a ecosistemului ce îi asigură supravieţuirea. De nenumărate ori a atras atenţia, prin publicaţii sau memorii, asupra faptului că fără o intervenţie umană radicală, endemismele termale nu vor supravieţui mult timp: reducerea debitului Pârâului Peţa era deja vizibilă în 1974 şi de atunci tendinţa a fost de scădere permanentă, în anii 1980, timp de trei ierni consecutive apele au îngheţat chiar deasupra izvorului termal.

În iarna 2011-2012, situaţia a fost agravată de scăderea nivelui apei cu cca 1 m şi scăderea temperaturii apei la cca 11⁰C, mult sub necesităţile fiziologice ale speciilor termale. Atunci, ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale) a recomandat să se aducă printr-o conductă apă termală dintr-un foraj din apropiere (Rontău), astfel încât în lac au început să fie pompate 4 l de apă/s (41⁰C). Astfel, s-a născut un paradox: lacul şi ecosistemul acvatic au intrat în colaps din cauza supraexploatării rezervorului geotermal. Acum se încearcă menţinerea la limita de supravieţuire prin pomparea de apă termală dintr-un foraj, dar în acelasi timp se scot la licitaţie, în continuare, noi perimetre pentru foraje. 

În primăvara ceva mai umedă din anul 2013 nivelul lacului s-a ridicat puţin, dar spre sfârşitul verii, lacul avea aspectul unei bălţi mocirloase, iar nuferi nu prea mai existau. Au urmat o toamnă, o altă iarnă şi primăvara din 2014 fără precipitaţii, astfel încât în lunile mai-iunie (nuferii ar fi trebuit să fie înfloriţi), ”lacul” Peţa era pustiu...aşa cum pustii devin sufletele care asistă la agonia acestui ecosistem. Fără îndoială, în mod natural, lacul tot s-ar fi stins la un moment dat, dar este trist că, în acest secol, considerat de specialişti ca fiind un secol dedicat mediului, dăm din umeri neputincioşi, lista roşie a speciilor periclitate se completează la nesfârşit, dar viaţa merge mai departe cu sau ...fără dreţe (denumirea populară a acestui nufăr) şi a confraţii săi termali...

 

                     Semnalizarea precară a existenţei rezervaţiei în anii ”90 (foto. R. Linc)

           La pescuit în apele lacului termal (anii ”90)   (foto. R. Linc)

 

Lacul termal  Peţa în iunie 2014 (foto. R. Linc)

Bibliografie:

Linc, R., Dincă, I., Bucur, L. (2013), Intruziunea umană în areale protejate din judeţul Bihor: Rezervaţia naturală Pârâul Peţa, în vol. Conf. Naţ. A Societ. De Geografie din România, ediţia a X-a, cu tema „Geografia – ştiinţă a întregului teritorial”, 22-24 mai, 2013, Timişoara, Ed. Eurobit, Timişoara,  ISSN 2343-8495, p. 627 – 637.

Marossy, A. (1999), Unele observaţii asupra fenomenelor de colmatare şi eutrofizare a rezervaţiei naturale Pârâul Peţea, Nymphaea XXVII, Oradea, p. 139 – 144.

Oltean Cosma, C. (1991), Nufărul termal de la Băile 1 Mai solicită ocrotire, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 35 p.

Şoldea, V. (2003),  Peţa şi nufărul termal, Editura Universităţii din Oradea, 98 p.

conf. univ.dr. Ribana Linc