Un suflet cu predicatele la trecut - Traditii bihorene

În Bihor, obiceiurile şi tradiţiile prilejuite de sărbătorile de iarnă (Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza) ofereau, cândva, un spectacol de proporţii, la realizarea căruia îşi dădeau concursul poezia, muzica, dansul, gestica sau reprezentările plastice, componentele acestui sincretism condiţionându-se şi influenţându-se reciproc. Colinda, instrumentele muzicale tradiţionale, dansurile, măştile, travestiurile formau împreună un ansamblu, o unitate inseparabilă, contribuind la realizarea completă a mesajului comunicării.

Postul Crăciunului marca începutul şezătorilor: fetele ţeseau, iar feciorii învăţau ori repetau corinzile, care era interzis a fi cântate în afara acestui spaţiu iniţiatic. Spectacolele ambulatorii debutau pe 24 decembrie, când grupurile de corindători se succedau după vârstă. După corinde, sărbătorile continuau cu Viflaimul, joc teatral şi liturgic, având ca temă naşterea lui Isus Hristos şi venirea Magilor, Capra, joc ritualic, în care se vehicula tematica veche a vrăjitoriilor şi descântecelor, ori Chiraleisa, constând în mici formule cântate de copii, incorporându-se actului liturgic de binecuvântare a caselor şi încheind ciclul sărbătoresc de iarnă. Un obicei de Anul Nou era Vergelul, organizat de feciori, cu verjele de la războiul de ţesut, o postavă, două taljere şi un cearşaf de cânepă ca elemente de recuzită.

Iată o fotografie a sărbătorilor tradiţionale de iarnă, vii, încă, în urmă cu jumătate de secol, azi cu toate predicatele la timpul trecut. Ce s-a păstrat şi se practică în zilele noastre sunt copii incomplete şi infidele – dacă nu chiar denaturări, cu rare excepţii –, care nu vorbesc despre o civilizaţie vie: obiceiuri prezervate în formol, o demonstraţie dureroasă că procesul de destructurare a tradiţiei, de-tradiţionalizarea satului românesc, aproape a reuşit.

Doar proiecte locale de re-tradiţionalizare mai pot întoarce roata. Oazele rurale în care tradiţia mai înseamnă ceva, munca izolată a unor cercetători, iniţiativele individuale ale unor împătimiţi sau întreprinzători (asociaţii, pensiuni agroturistice, meşteşugari ş.a.) nu valorează suficient, dacă nu sunt susţinute şi dublate de acţiuni concertate. Suntem în stare, în ora de graţie 25, sau ne mutăm, cu pietre cu tot, într-o civilizaţie străină?

Octavian Blaga

Bruxelles, 04.12.2013