CLIMA VĂII IADULUI

Situată in interiorul ramei montane, străjuită de Munţii Vlădeasa la est si culmile Pădurii Craiului la vest, Valea Iadului beneficiază de avantajele climatului de adăpost, pe fondul general al climatului temperat continental de tranziţie, cu influenţe oceanice, specific vestului României. Clima Văii Iadului este caracterizată de temperaturi moderate, fără variaţii bruşte, cantităţi mari de precipitaţii, scurgeri de cele mai multe ori laminare ale curenţilor de aer de-a lungul văilor, care nu crează turbulenţe, umiditate mare a aerului, iar fenomenele meteorologice deosebite au frecvenţe reduse.

În regiunea Văii Iadului există o singură staţie meteorologică, la izvoarele văii, în bazinetul Stâna de Vale, unde elementele climatice sunt măsurate şi înregistrate de 4 ori în 24 de ore. Astfel, atât temperatura aerului cât şi celelalte elemente şi fenomene climatice sunt caracteristice pentru cursul superior al Văii Iadului. Prin metode matematice acestea pot fi extrapolate la nivelul întregului areal. Coordonatele geografice ale staţiei meteorologice de la Stâna de Vale sunt: 46⁰41^' latitudine nordică, 22⁰37^' longitudine estică, iar altitudinea este de 1100 m.

Bazinul hidrografic al Văii Iadului este cuprins între izotermele de 4⁰ – 6⁰C, doar cursul său superior intersectându-se cu izoterma de 3⁰C. (Atlasul R.S.R., 1972-1979)

Temperatura medie multianuală, la Stâna de Vale, este de 3,9⁰C, înregistrând numeroase variaţii de la an la an. Temperatura aerului are un mers normal, cu o valoare minimă a mediei lunare în anotimpul rece (ianuarie -5,3⁰C), după care temperatura creşte spre lunile de vară, când înregistrează şi maxima lunară, în iulie (13,3⁰C). Temperatura maximă absolută înregistrată la Stâna de Vale  a fost de 30,6⁰C, valoare atinsă în data de 22 august 2000. Valoarea temperaturii minime absolute a coborât până la -28,9⁰C, în data de 31 ianuarie 1987.

Cu toate că pentru anotimpul de iarnă sunt caracteristice valorile negative, de o importanţă deosebită sunt valorile maxime ale temperaturii aerului din acest sezon, determinate de invazii ale unor mase de aer cald, care pot produce topiri bruşte ale stratului de zăpadă şi dezgheţ, uneori asociate şi cu căderi importante de precipitaţii, care pot genera viituri puternice pe văile din bazinul hidrografic al Iadului, acestea putând genera inundaţii. Atunci când aceste încălziri bruşte ale aerului se produc la sfârşitul sezonului rece (sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie) şi atunci când ele durează mai multe zile pot determina începutul fazei de vegetaţie la unele plante de cultură (în special pomi fructiferi). Pătrunderea ulterioară a unor mase de aer mai reci, cu valori termice negative, pot compromite definitiv culturile din acel an. Astfel, valoarea maximă absolută pentru anotimpul rece a fost înregistrată la 24 februarie 1990, fiind de 13,9⁰C. De asemenea răcirile bruşte din timpul verii pot determina pagube importante pentru agricultura din zonă. Astfel, valoarea minimă absolută pentru lunile de vară a s-a înregistrat la 1 iunie 1990, fiind de -3,8⁰C.

Extrapolând aceste valori, folosind gradientul termic vertical, se pot calcula valorile temperaturii medii anuale şi lunare pentru întreg arealul Văii Iadului. Astfel, la o altitudinea medie de 460 m a satului Remeţi, situat pe cursul mijlociu al Iadului, conform calculului, temperatura medie anuală este de 7,7 – 7,8⁰C.

Umezeala relativă a aerului înregistrează la Stâna de Vale valori mari, datorită temperaturilor medii relativ scăzute, altitudinii ridicate, aşezării în vestul ţării şi poziţionării în interiorul ramei montane.

Umezeala relativă a aerului înregistrează variaţii în funcţie de temperatura aerului şi de precipitaţii. În decursul anului umezeala relativă are un mers invers temperaturii aerului. Astfel, la Stâna de Vale cele mai mari valori ale umezelii se înregistrează în lunile de iarnă, cu un maxim în luna ianuarie (92%) şi în cele de toamnă, iar cele mai scăzute valori se înregistrează în luna mai, datorită predominării regimului anticiclonic (86%). Pentru Stâna de Vale valorile umezelii relative sunt foarte mari, în principal datorită cantităţilor mari de precipitaţii care cad aici şi temperaturilor relativ scăzute, valoarea medie multianuală a umezelii relative fiind aici una dintre cele mai mari din ţară, atingând 89%.

Din punct de vedere al precipitaţiilor atmosferice, Stâna de Vale este considerată „polul precipitaţiilor” din România, aici înregistrându-se cele mai mari cantităţi de precipitaţii.

Cantitatea medie multianuală de precipitaţii este de 1570,7 mm/an, cele mai mari cantităţi lunare  înregistrându-se în intervalul aprilie – septembrie, cu un maxim lunar în iunie (192,8 mm/an) şi un minim în februarie (89,0 mm/an).

O importanţă deosebită, prin efectele pe care le produce, o are cantitatea maximă de precipitaţii care cade într-un interval de 24 de ore. În luna decembrie 1995, la Stâna de Vale s-a înregistrat o cantitate de 137,6 mm precipitaţii în 24 de ore, o cantitate mare raportată la media anuală. Căderea acestei cantităţi importante de precipitaţii s-a suprapus atunci peste existenţa unui strat de zăpadă cu grosimi apreciabile (50 – 80 cm) şi ea a fost generată de pătrunderea în zonă a unei mase de aer cald şi umed însoţită de un puternic sistem noros, bine evidenţiat pe imaginile satelitare preluate de sateliţii meteorologici NOOA. Cantităţile mari de precipitaţii, stratul de zăpadă şi încălzirea aerului au determinat o puternică viitură pe văile din bazinul Iadului, care a dus la umplerea lacului de acumulare Leşu peste nivelul de deversare, condiţii în care s-au produs inundaţii în cursul mijlociu şi inferior al Văii Iadului, fiind afectate gospodăriile din satul Remeţi, Munteni şi Bulz situate în apropierea albiei văii.

Cantităţi mari de precipitaţii se înregistrează în bazinul Văii Iadului în timpul ploilor torenţiale caracteristice lunilor de vară, când precipitaţiile ating valori mari într-un timp relativ scurt. La Stâna de Vale intensitatea maximă a ploilor torenţiale a fost de 5,7mm, cantitate căzută în 1 minut, în data de 20.08.1985.

Pe Valea Iadului vântul are viteze relativ mici, datorită poziţiei de adăpost, poziţie conferită de orientarea culmilor montane. Viteza medie anuală a vântului la Stâna de Vale este în jurul valorii de 1 m/s, valoarea ei scăzând de la nord spre sud.

Direcţia predominantă a vântului este dinspre vest, reprezentând 6,9 % din cazuri. Frecvenţa calmului atmosferic are valori mari, 75,3% din cazuri, ceea ce evidenţiază frecvenţa redusă a vântului la Stâna de Vale.

Vânturile locale sunt reprezentate de brizele de munte şi de vale. Brizele de munte se manifestă noaptea sub forma unor scurgeri de aer de pe versanţii ce înconjoară Valea Iadului. Ziua se manifestă briza de vale ca urmare a încălzirii mai pronunţate a aerului de pe versanţi în comparaţie cu cel de pe fundul văilor, care generează curenţi de aer ascendenţi. Curenţii de aer generaţi de briza de vale au două direcţii de manifestare, una transversală, când aerul urcă de-a lungul versanţilor, şi una longitudinală, de-a lungul văii, deplasarea aerului făcându-se în zona Văii Iadului de la nord spre sud.

În arealul Văii Iadului sunt prezente o serie de fenomene meteorologice, specifice zonei climatice din care face parte şi caracteristicilor reliefului. 

Îngheţul. Primul îngheţ la sol (bruma) se poate produce în jurul datei de 10 septembrie, aceasta fiind data medie de apariţie, iar ultimul îngheţ se produce, în medie, în jurul datei de 2 iunie. Numărul mediu al zilelor cu îngheţ este de 266 de zile pe an, iar a celor fără îngheţ este de 99. Cel mai timpuriu îngheţ (de toamnă) s-a înregistrat la Stâna de Vale în data de 07 august, iar cel mai târziu îngheţ s-a înregistrat în data de 20 iulie.

Grindina. Aşezarea geografică favorabilă traversării de către fronturile atmosferice cu diferite caracteristici, precum şi particularităţile reliefului, favorizează producerea grindinei. De obicei grindina cade pe fâşii de teren cu lungimi medii de 10 – 15 km şi lăţimi de câteva sute de metri, direcţia de deplasare a norului cu grindină fiind determinată în bună parte de barajul orografic.

Numărul maxim al zilelor cu grindină se înregistrează în lunile de la sfârşitul primăverii şi începutul verii, în lunile de iarnă acest fenomen lipsind. Numărul mediu anual al zilelor cu grindină este de 5 – 6 zile pe an.

Burniţa poate să apară tot timpul anului, cu un maxim în luna decembrie datorită predominării norilor stratus şi stratocumulus. Aceste tipuri de nori au o frecvenţa mai mare toamna şi iarna, dar ei pot fi întâlniţi pe tot parcursul anului.

Numărul mediu anual al zilelor cu burniţă este de 11 – 12 zile, cu un maxim în luna decembrie (3 zile/lună) şi două minime în martie şi iulie (0,2 zile/lună).

Roua apare datorită diferenţelor mari de temperatură de la zi la noapte (peste 10⁰C) şi a umidităţii ridicate a aerului. În aceste condiţii numărul zilelor cu rouă este relativ mare, acest fenomen putând fi întâlnit în peste 100 de zile pe an, valoare ce situează Stâna de Vale pe primul loc în ţară.

Ceaţa se formează prin condensarea vaporilor de apă din aer în condiţii de temperatură cuprinsă între -5⁰C şi 5⁰C, umiditate relativă peste 100% şi vânt slab (sub 4 m/s) sau în condiţiile existenţei în atmosferă a numeroase particule care se pot constitui în nuclee de condensare pentru vaporii de apă, condiţii în care umiditatea poate avea valori între 80 – 100%.

Numărul mediu anual al zilelor cu ceaţă este de 49,4,  cel mai mic număr de zile cu ceaţă se înregistrează în luna mai (2,9 zile), datorită predominării regimului anticiclonic care determină scăderea umidităţii aerului, iar cel mai mare număr de zile cu ceaţă se înregistrează în luna decembrie (6,2 zile).

            Pe fondul climatic general, determinat de valorile si variaţiile elementelor climatice şi formele de manifestare a fenomenelor meteorologice, se evidenţiază câteva particularităţi climatice, impuse de factori climatogeni locali. În acest sens se impune precizarea rolului lacului de acumulare Leşu în imprimarea unor particularităţi climatice în arealul din vecinătatea sa. Prin forma si dimensiunile sale lacul Leşu joacă, pentru cursul mijlociu al văii, rolul unui „calorifer” natural, determinând o climă mai blândă iarna, moderată şi mai umedă vara. În acelaşi timp contrastul termic dintre apele mai calde ale lacului şi ale stratelor de aer de deasupra sa, mai reci, determină în special iarna intensificări puternice ale vântului, zona de la nord de lac, aval de Barajul Leşu şi până la intrarea în cheile de la Remeţi, fiind una caracterizată de vânturi cu o frecvenţa şi o viteză relativ mari.   

            Dincolo de importanţa teoretică şi ştiinţifică a unei analize a climei pentru arealul Văii Iadului, aceasta are şi o reală aplicabilitate practică. De mersul vremii depind o serie de activităţi ale locuitorilor, în special cele agricole, cele din domeniul construcţiilor şi cele din transporturi. Bioclimatul tonic-stimulet întâlnit pe Valea Iadului, caracterizat de lipsa variaţiilor bruşte de temperatura, presiune atmosferică scăzută, aer curat, lipsit de praf şi particule poluante, bogat în radiaţii ultraviolete şi puternic ionizat, recomandă acest areal ca unul propice desfăşurării activităţilor turistice, pe tot parcursul anului. Favorabilităţii climatice i se adaugă frumuseţea şi măreţia spaţiului montan, spectaculosul si misterul peisajului carstic, foşnetul pădurilor şi scurgerea învolburată a apelor, care, în intercondiţionalitatea lor, dau naştere unui peisaj de o frumuseţe sălbatică, în care omul societăţii moderne este îmbiat să îşi găsească liniştea şi sănătatea. 

Continutul acestui material apartine in exclusivitate administratorului geobihor.blogspot.com 

Reproducerea materialului sau parti din material, fara acordul autorului, cade sub incidenta legislatiei privind drepturile de autor!

^©Geobihor 2011

Octavian Blaga concurează pentru un loc în Top 10 Paulo Coelho

Orădenii citesc cărţile lui Paulo Coelho, acum este rândul lui Coelho să citească un orădean.

 (1 comentariu)

Scriitorul orădean Octavian Blaga concurează într-o competiţie literară jurizată de celebrul scriitor. Situl american figment.com găzduieşte un concurs de anvergură, de proză scurtă în cheia fabulatorie a lui Paulo Coelho, miza acestui concurs fiind faptul că însuşi celebrul scriitor sudamerican va alege câştigătorul. Peste 400 de autori se luptă pentru un loc în top 10 al preferinţelor publicului, urmând ca Paulo Coelho să aleagă pe cel mai bun dintre aceştia.Lucrările sunt condiţionate ca lungime (maxim 1200 de cuvinte), ca specie literară (fabulă, în sens contemporan: proză scurtă cu o morală), ca timp narativ (acţiunea să se petreacă cu o zi înaintea unei bătălii decisive a unui război devastator), ca spaţiu de desfăşurare (o ţară fictivă), dar şi ca limbă a scriiturii (obligatoriu engleza).Între participanţi, avem surpriza să descoperim un orădean, scriitorul Octavian Blaga, care concurează cu textul „Aphrodite Peels Oranges” (Afrodita curăţă portocale) şi care, în momentul redactării acestui articol, se numără între primele 20 cele mai votate intrări.

Este povestea fragmentară a unui tânăr care a depăşit stadiul indignaţilor de salon şi crede că-şi împlineşte menirea pe pământ devenind terorist. Planul lui măreţ este să se arunce în aer, împreună cu grupul său, într-o clădire care găzduieşte o importantă întâlnire între politicieni. Cu o seară înainte, întâlneşte o victimă colaterală a atacului terorist suicidal prevăzut pentru a doua zi, un simplu funcţionar care îşi desfăşoară activitatea în clădirea vizată distrugerii. Dacă vă mai spunem că funcţionarul este o foarte frumoasă domnişoară, care îi pare viitorului terorist o reîncarnare a Afroditei, zeiţa greacă a frumuseţii, v-aţi putea imagina ce îl frământă de-acum pe tânărul atacator.

„Nu mă dau în vânt după concursuri, mă fac să mă simt ca un şcolar neîmplinit; totuşi, nu ştiu dacă m-am înscris în această competiţie din naivitate sau dintr-o dorinţă ascunsă de a mai fi o dată copil”, se ironizează Octavian Blaga. Însă o apreciere din partea lui Paulo Coelho poate însemna un paşaport diplomatic pentru o agenţie literară sau o casă de editură din Statele Unite sau Marea Britanie, admite orădeanul. Până la urmă, acesta este şi scopul lui Octavian. „Pentru a exista în lumea literară, nu ajunge să fii bun, trebuie să fii legimat de un nume cu greutate.” Ceea ce nu înseamnă că reciproca este valabilă, mai spune scriitorul: „dacă te legitimează un nume, nu eşti în mod obligatoriu bun”.

Octavian Blaga, o şansă din 400

Când îl întrebăm de ce nu se legimează în spaţiul literar românesc, Octavian râde: „Asta trebuia întrebat Vintilă Horia!”. Vintilă Horia, marele scriitor roman ale cărui calităţi literare au fost recunoscute în România abia după succesul său paneuropean, este singurul romancier român care a obţinut prestigiosul premiu literar francez Goncourt.

O şansă din patru sute, aşa socoteşte deocamdată Octavian. Avem şi noi puterea să schimbăm probabilitatea la o şansă din zece, votând „Aphrodite peels oranges” pe situl www.figment.com. Ca să putem spune, peste o lună, că nu numai orădenii l-au citit pe Coelho, ci şi Coelho a citit un orădean.Octavian Blaga este autorul mai multor plachete de versuri (în română şi engleză), a unui volum de călătorii în Statele Unite ale Americii şi a mai multor studii etnografice. De asemenea, a scris câteva scenarii de film şi este directorul de producţie al comediei „Parastasul lui Viorel nu se mai ţine aici”. Actualmente, conduce publicaţia Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, „Zodii în cumpănă”. Octavian întreţine şi un blog personal pe teme culturale,  http://octavianblaga.wordpress.com/.

Pentru a vota proza lui Octavian, trebuie să vă constituiţi un cont pe figment.com, să vă activaţi contul accesând linkul din email, iar apoi să-i acordaţi o inimă („heart”). Proza lui Octavian Blaga se găseşte la acest link: http://figment.com/books/92349-Aphrodite-Peels-Oranges.

articol preluat de pe www.bihon.ro

http://www.bihon.ro/octavian-blaga-concureaza-pentru-un-loc-in-top-10-paulo-coelho/939647

link-ul unde va puteti crea contul necesar pentru a putea vota este:  figment.com
dupa crearea contului si confirmarea lui din mail-ul primit, puteti vota lucrarea d-lui Octavian Blaga, apasand o singura data butonul "heart", accesand urmatorul link:  http://figment.com/books/ 92349-Aphrodite-Peels-Oranges

Comunicat de presă

Lansarea proiectului „Călător prin Bihor”

   Consiliul Judetean Bihor a demarat in luna martie 2011, proiectul „CĂLĂTOR PRIN BIHOR”, cod SMIS 18616, destinat promovării produselor turistice specifice şi atragerii de turişti in judetul Bihor. Proiectul a fost aprobat spre finaţare in cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritara 5 Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul major de intervenţie 5.3. „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică”, Operaţiunea „Dezvoltarea si consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice si activităţii de marketing specifice”.
   Valoarea totala a proiectului este de 420 780,73 lei din care partea de co-finantare suportata de CJ Bihor este de 6790, 66 de lei, valoarea eligibilă nerambursabilă din Fondul European de Dezvoltare Regională este de 288603,05 lei, iar valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional este de 44139,29 lei.
   Proiectul vizeaza promovarea a 22 de produse turistice specifice judeţului Bihor pe 4 axe prioritare si anume:
- peşteri amenajate: Peştera Meziad, Peştera Vadu Crişului, Peştera Unguru Mare, Peştera Cetăţile Rădesei, Peştera Gălăşeni;
- peisaj carstic: Valea Iadului, Valea Sighiştelului, Valea Videi, Valea Roşia, Valea Finişului, Platoul carstic Vaşcău-Călugări;
- biserici de lemn si zid: bisericile de lemn de la Sebiş, Brădet, Josani, Peştis, Beznea si bisericile de zid de la Abram, Voivozi, Homorog;
- arta populara: ceramica alba, vioara cu goarnă, lada de zestre.
   Durata de implementare a proiectului este de 24 de luni, in perioada martie 2011 – martie 2013.
Prin acest proiect se urmăreşte creşterea numărului de turşiti care vizitează judeţul precum si promovarea potenţialului turistic local la nivel naţional. Acest proiect se adresează cu precadere tinerilor, elevilor, studenţilor si salariatilor din judeţ şi din ţară, cât si turiştilor români care tranzitează judeţul Bihor. Beneficiarii acestui proiect vor fi unităţile turistice din Bihor, dar şi administraţiile publice locale şi locuitorii din zonele turistice promovate în cadrul proiectului.
   Lansarea oficială a proiectului va avea loc in data de 06.05.2011, la Hotel Transit, Oradea.
Pentru informaţii suplimentare, privitoare la proiectul „Călător prin Bihor”, persoana de contact este dr. Aurelia Dumiter, asistent manager coordonator, telefon: 0259 427697, e-mail: aurelia.dumiter@cjbihor.ro
Oradea, 02.05.2011

Conţinutul acestul material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Valea Iadului, din timpurile geologice până azi

Valea Iadului – un spaţiu geografic bine individualizat, cu elemente de identitate proprie, generate de fericita îmbinare între creaţia divina si cea umană – este locul in care, de-a lungul timpului geologic, munţii s-au înălţat si apoi au fost macinaţi de timp, apele s-au împletit si despletit continuu, şi-au schimbat adesea cursul, au sfredelit piatra muntelui până au dat chipul de azi locurilor, asemenea unei mâini dibace de sculptor.

Evoluţia paleogeografică a bazinului Văii Iadului este strâns legată de evoluţia întregului lanţ carpatic, în general, si de cea a Apusenilor, în particular.

            Primele etape ale evoluţiei reliefului duc la individualizarea unor formaţiuni în cadrul orogenezei caledoniene din Silurian, formându-se o cordilieră de şisturi cristaline ce se întindea în cadrul geosinclinalului carpatic din Câmpia Crişurilor până în Podişul Transilvaniei (zona Cluj-Napoca).

            În cadrul orogenezei hercinice, ca fază urmatoare de evoluţie, au avut loc slabe metamorfozări şi cutări. Acestea au fost urmate de un magmatism granitic, când s-au format batolite şi laccolite, roci dure păstrate in fundamentul lanţului montan. Magmatismul granitic din triasic a fost reprezentat de erupţii bazice submarine ce au avut loc în faza kimmerică veche şi în  urma cărora au luat naştere ofiolitele.

            Transgresiunea marina din jurasic a dus la acoperirea ofiolitelor cu conglomerate cuarţitice, gresii foarte dure, calcare şi dolomite în faza kimmerică nouă. In timpul fazei austrice, din cretacicul mediu, s-a produs încălcarea domeniului de Codru peste Autohtonul de Bihor, luând naştere sistemul pânzelor de Codru, strate de roci supuse ulterior acţiunii agenţilor modelatori externi (variaţii termice, precipitaţii, acţiunea reţelei hidrografice), fapt ce a determinat păstrarea lor în fundament sub formă de petice (depozite permiene dispuse peste Autohtonul de Bihor).

            În cretacicul superior, în senonian şi în paleocen (danian) are loc faza laramică. În timpul acestei faze a luat naştere complexul banatitic al Vlădesei şi au apărut o serie de linii de falie pe care vor ieşi spre suprafaţa magme din ce în ce mai acide.

            În fazele orogenetice următoare, savică şi stirică, din paleogen şi neogen, au loc noi înălţări şi falieri. Pe aceste noi linii de falie se vor manifesta primele erupţii neogene, în helveţian, şi continuate apoi cu cele din sarmaţian (faza attică) şi pliocen (fazele rhondanică şi valahă). (Geografia României  vol. I, 1983; Monografia geografică a României,  vol. I, 1960)

În timpul ultimelor faze orogenetice, rhodanică  şi valahă, vulcanismul atinge paroxismul, iar tectonica a fost deosebit de activă. În faza valahă Carpaţi au fost ridicaţi în bloc cu 500-1000 m, context în care se schiţează fizionomia actualului relief.

Evoluţia  paleogeografică a Văii Iadului, în contextul general enunţat anterior, capătă valenţele propriei individualităţi.

            Reţeaua hidrografica s-a instalat în cuaternar şi a înlăturat în mare parte stiva de lave de sub care apare la zi fundamental calcaros mezozoic.

Valea Iadului este o vale formată în tortonian , cursul său modificându-şi direcţia de scurgere în funcţie de variaţiile înregistrate de nivele de bază la care se racorda.

            Astfel, iniţial, Iadul se scurgea spre nivelul de bază al Golfului Şimleului de la Osteana, iar când rolul acestuia a început să scadă s-a reorientat spre nivelul de bază al Golfului Panonic de la Borod, care a devenit mai activ datorită mişcărilor tectonice care au avut loc aici.

Mărturie a scurgerii Iadului spre Osteana, în tortonianul superior, stă înşeuarea dintre Dealul Mare (1075 m) şi Dealul Paltiniş (892 m), precum şi cotul de 90⁰ din dreptul pârâului Sărăcel. Acest cot al Iadului este considerat ca un cot de captare spre bazinul Borodului, al cărui nivel de bază devenise mai activ şi dinspre care se individualiza prin captări successive spre amont Crişul Repede.

            Scurgerea spre Osteana se făcea peste actualul curs al Văii Sărăcelului şi pe deasupra Văii Neportocului, actual afluent al Crişului Repede.

            Izvoarele prezumtivului Iad Primar corespundeau cu cele ale actualului pârâu Sebeş şi nu se găseau în bazinetul Stâna de Vale. Bazinetul Stâna de Vale era drenat de Iadul Superior despre care se presupunea că avea o scurgere est-vest, probabil spre bazinul Beiuşului.

            În sarmaţian au  avut loc remanieri hidrografice între Iad şi Drăgan, în timpul cărora acesta din urmă a captat pârâul Sebeş, fostul izvor al Iadului Primar. Acest fapt este dovedit de înşeuarea dintre vârfurile de 1229 m şi 1337 m şi de cotul de 90⁰ pe care îl face Sebeşul puţin mai la nord de această înşeuare.

            Iadul Superior din bazinul Stâna de Vale, continua să se dirijeze spre Beiuş, iar Iadul Primar spre Osteana. Rămas “fără izvoare” Iadul Primar a înaintat prin eroziune regresivă spre bazinetul Stâna de Vale însuşindu-şi ca izvoare Iadul Superior.

            Odată cu creşterea importanţei nivelului de bază al golfului Oradea – Vad şi ridicarea nivelului golfului Şimleu, Iadul a fost atras de nivelul de bază de la Borod. Vechea scurgere a Iadului către Osteana este întreruptă, cursul său inițial continuându-se azi cu scurta vale a Neportocului.

            După mai multe oscilaţii spre vest, Valea Iadului îşi va fixa gurile de vărsare pe locul actualei confluenţe cu Crişul Repede, la  o altitudine de 320 m.

Bazinul hidrografic al Văii Iadului a avut o evoluţie paleografică complexă impusă de diversitatea structurală a condiţiilor geologice şi de marea variabilitate a conjuncturii tectonice. Acestea s-au reflectat într-o redefinire şi o redimensionare permanentă a caracteristicilor morfologice şi morfometrice ale bazinului hidrografic recognoscibile în prezent prin caracterul heterogen al distribuţiei reţelei de drenaj şi diversitatea tipurilor de relief înglobate.

Procese continue de modelare a reliefului acestui areal pitoresc se manifestă şi azi, dar timpul istoric scurt fac ca acestea să fie mai puţin sesizabile. Profilul transversal al Văii Iadului, şi al afluenţilor săi, în forma literei V, indică faptul că sunt văii tinere, în continuu proces de evoluţie şi transformare. Ca procese actuale, manifestate însă cu amploare mică, pot fi identificate procesele de adâncire în propria albie, surpări de maluri si reduse procese de înmlăştinire, îndeosebi la gurile de vărsare, fie ale afluenţilor în colectorul principal, fie ale Văii Iadului, în Lacul de acumulare Leşu sau chiar în Crişul Repede. In timp geologic, procesele de înmlăştinire vor avea ca finalitate formarea de micro-delte la gurile de vărsare. De altfel, trebuie menţionat faptul că edificarea amenajărilor hidroenergetice, pe cursul Iadului, au determinat o încetinire a proceselor erozive specifice văilor montane, influenţând în primul rând durata evoluţiei reliefului fluviatil. 

Articol publicat in revista "Zodii in cumpana", nr. 1(66)/ 2011  

(http://cumpana.files.wordpress.com/2011/04/zodii-in-cumpana-primavara-2011.pdf)

^©Geobihor 2011

REGIMUL TEMPERATURII MEDII ANUALE A AERULUI LA ORADEA*

                                                                

Abstract: Regimul temperaturii anuale a aerului la Oradea. Prin influenţa pe care o exercită asupra celorlalte elemente climatice şi implicit asupra vieţii şi activităţii umane, temperatura aerului reprezintă unul dintre elementele climatice importante, care înregistrează, în timp şi spaţiu, un grad mare de variabilitate.

Analiza şi interpretarea datelor climatice privind temperatura aerului în zona oraşului Oradea prezintă o mare importanţă, atât teoretică, pentru încadrarea într-o zonă climatică, cât mai ales practică. Analiza variaţiilor temperaturii aerului este deosebit de importantă pentru o serie de activităţi socio-economice, prezentând o importanţă deosebită pentru domeniul construcţiilor, pentru agricultură, industrie, transporturi etc.

Key words: temperatura aerului, media anuală a temperaturii aerului, variaţii neperiodice, Oradea

Temperatura aerului prezintă o serie de particularităţi în funcţie de latitudine, distanţa faţă de oceane şi mări, relief (altitudine, expoziţia şi orientarea versanţilor, panta etc.), prezenţa sau absenţa unei reţele hidrografice bogate ş.a. Alături de factorii fizico –geografici un rol deosebit de important, mai ales în cazul aşezărilor urbane, îl are şi factorul uman, care prin activităţile sale socio-economice influenţează şi modifică regimul temperaturii aerului.

  Datele privind temperatura aerului la Oradea au fost înregistrate la Staţia Meteorologică, situată la 47⁰02^’ lat. N şi 21⁰,54^’ long. E, la o altitudine de 136 m. Pentru analiza caracteristicilor şi variaţiilor temperaturii aerului la Oradea, am luat în considerare un număr de 43 de ani, în intervalul 1961 – 2003. Pentru a evidenţia particularităţile termice din zona oraşului Oradea, am considerat necesară analiza comparativă a temperaturii aerului de la Staţia Meteorologică Oradea cu aceea de la Staţia Meteorologică Săcuieni, situată puţin mai la nord, la 47⁰22’’ lat. N şi 22⁰05’’ long. E, la o altitudine de 124,5 m., o aşezare urbană recentă cu o suprafaţă mai redusă decât a Oradiei şi cu activităţi economice legate în principal de agricultură.

Temperatura medie multianuală pentru intervalul 1961 – 2003, la Oradea, a avut o valoare de 10,3⁰C[1], fapt ce pune în evidenţă situarea oraşului în zona climatului temperat continental. Această încadrare este caracteristică pentru întreaga Câmpie a Crişurilor, fapt evidenţiat şi de valoarea temperaturii medii multianuale la staţia Săcuieni, unde, pentru acelaşi interval, temperatura medie multianuală a fost de 10,4⁰C valoare foarte apropiată de cea de la Oradea. Situarea staţiei meteorologice Oradea în exteriorul oraşului, la aproximativ 2 km spre sud de perimetrul construit, face ca valorile temperaturii aerului să fie puţin influenţate de structura suprafeţei active a zonei construite, ceea ce determină valori aproape egale cu cele de la Săcuieni (fig. 1).

Fig.1 Evoluţia temperaturilor medii anuale la staţiile Oradea şi Săcuieni, 1961-2003

Particularităţile suprafeţei active subiacente, diferenţele de altitudine dintre lunca Crişului Repede şi Dealurile Oradiei, expoziţia şi panta versanţilor, prezenţa unor obiective industriale, înălţimea şi densitatea clădirilor etc. determină variaţii spaţiale ale temperaturii medii multianuale a aerului pe teritoriul oraşului Oradea.

Fig. 2 Valorile medii anuale ale temperaturii aerului la Oradea

Cea mai mare valoare medie anuală a temperaturii aerului, din perioada studiată,  s-a înregistrat în anul 2000, fiind de 12⁰C, o valoare apropiată înregistrându-se în anul 2002, de 11,9⁰C. Temperatura medie anuală cea mai mică a fost de 9⁰C şi ea s-a înregistrat în anul 1985.

Analizând linia de tendinţă pentru intervalul de timp studiat (perioada 1961 – 2003) se constată o uşoară tendinţă de creştere a temperaturii medii anuale la Oradea. Acest fapt poate fi explicat de creşterea oraşului în suprafaţă, precum şi prin intensificarea circulaţiei rutiere în oraş şi la periferia lui, constatându-se o tendinţă accentuată de creştere a temperaturii medii anuale pentru ultimii ani, când a fost dată în folosinţă şoseaua de centură a oraşului, şosea care traversează zona din vecinătatea staţiei meteorologice.

Aceeaşi tendinţă de creştere a temperaturii aerului este evidenţiată şi din analiza mediilor glisante pe intervale de 10 ani decalate succesiv cu câte un an. Din analiza valorilor mediilor glisante reiese faptul că decadele 1993 – 2002 şi 1994 – 2003 au avut acela mai mari medii termice, atingând 10,8⁰C, o valoare apropiată fiind cea a decadei 1992-2001, de 10,7⁰C. acest fapt se datorează şi prezenţei în aceste decade a anilor 2000 şi 2002, ani care au înregistrat cele mai mari valori medii anuale (fig. 3).

Fig. 3  Medii termice glisante pe intervale de 10 ani, decalate succesiv cu câte un an, pentru intervalul 1961-2003, la Oradea

Pentru o analiză mai detaliată a valorile medii anuale am calculat şi mediile glisante ale temperaturii aerului pe intervale de 5 ani decalate succesiv cu câte un an. Acestea scot în evidenţă pentadele cu valorile termice cele mai ridicate, în care temperatura medie a atins o valoare de 11,2⁰C (1998-2002 şi 1999-2003), precum şi intervalele cu cea mai scăzută valoare, 9,7⁰C, în pentada 1976-1980. (fig. 4)

Fig. 4  Medii termice glisante pe intervale de 5 ani, decalate succesiv cu câte un an, pentru intervalul 1961-2003, la Oradea

Variaţiile neperiodice ale temperaturii medii anuale a  aerului

Caracteristicile circulaţiei generale a atmosferei, precum şi fluctuaţiile înregistrate de radiaţia solară, în decursul unui an şi de la un an la altul, determină variaţiile anuale ale temperaturii aerului. Astfel, valorile temperaturilor medii anuale au fluctuat între 9,0⁰C ( în anul 1985)şi 12,0⁰C (în anul 2000). Aceste valori indică o variabilitate a temperaturii medii anuale de 3⁰C.

Valori mai mari decât media multianuală s-au înregistrat în 47% din anii luaţi în studiu, valoarea abaterilor variind între 0,1⁰C şi 1,7⁰C, valoarea maximă a abaterilor pozitive înregistrându-se în anul 2000, iar cea minimă în 1995 şi în 1983.

Fig. 5 Abaterile mediilor termice anuale de la media multianuală

Anii cu abateri termice negative au fost majoritari, reprezentând 51% din cazuri, iar valoarea abaterilor negative a variat între -0,1⁰C şi -1,3⁰C. Valoarea maximă a abaterii negative a fost înregistrată în anul 1985 (media anuală a fost de 9⁰C), iar cea minimă în anii 1977, 1986, 1988 şi 1993 (cu medii anuale de 10,2⁰C). De remarcat faptul că în anul 1994 valoarea temperaturii medii anuale a fost egală cu media multianuală (10,3⁰C).

În urma analizei detaliate a valorilor şi evoluţiei temperaturilor medii anuale, se poate concluziona că temperatura medie anuală la Oradea are valori şi evoluţii normale, specifice zonei climatului temperat continental de tranziţie, în cadrul căruia se resimt influenţele climatului tropical maritim din sudul continentului şi cele ale climatului oceanic, specific vestului Europei.

BIBLIOGRAFIE

Măhăra, Gh., (2001), Meteorologie, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea

Benţe, Fl. şi colab., (1970), Aspecte fizico-geografice în zona oraşului Oradea, „Lucr. Ştiinţifice”, Instit. Ped. Oradea, seria A

Măhăra, Gh., (1977), Câmpia Crişurilor. Studiu fizico-geografic, în vol. „Câmpia Crişurilor, Crişul Repede, Ţara Beiuşului. Cercetări în Geografia României”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

Erhan, Elena, (1979), Clima şi microclimatele din zona oraşului Iaşi, Ed. Junimea, Iaşi

Gaceu, O., (1997), Regimul termic al staţiunii balneoclimaterice Stâna de Vale, A.U.O., seria Geografie, tom VII, Oradea 

Larion, Daniela, (2004), Clima municipiului Vaslui, Ed. Terra Nostra, Iaşi

 *** Arhiva A.N.M., Date statistice, tabele TM.

*Aurelia Florina DUMITER, Lucrare publicata in Analele Universitatii din Oradea, seria Geografie, Tom XVI, 2006

^©Geobihor 2011