Descopera Bihorul

Castelul Degenfeld-Schomburg -comuna BALC, jud.BIHOR-

Filep Fatima

Clasa:  a X-a D

Liceul Teoretic: “Aurel Lazăr”, Oradea

                                                                                                  Profesor coordonator: Olga Drăgan

          În anul 1484 castelul este construit de către episcopul Pruisz János din Oradea, având 19 hectare. Castelul-mic are un etaj, la parter pe vremuri se găsea bucătăria, cămara, camera pentru spălarea vaselor şi camera pentru veselă. La etaj s-au găsit garderobele stăpânilor. 

Castelul din Balc in anul 1848

Sub castelul-mare a fost aşezată pivniţa, unde a fost cazanul care asigura căldura la parter, iar în restul camerelor erau construite sobe din cărămidă. La parter se găsea sufrageria mare,lângă care a fost o baie şi un dormitor mai mic. La etajul I ne duce o scară, vis-a-vis cu care era un mare ceas cu cuc. Aici erau dormitoarele familiei, a vizitatorilor şi a copiilor. La etajul II era camera de lectură şi camerele guvernantelor copiilor familiei, iar în turn se găsea uriaşul recipient de apă care asigura apa în tot castelul. În partea nordică a turnului există, şi în zilele noaste, un ceas, care în timpul funcţionării suna aşa de tare încât se putea auzi în tot satul. În parc a fost un teren de tenis, pe lângă asta au fost locuri de odihnă cu mobilă de grădină. Păunul albastru cânta în continuu prin grădină; iar în capătul parcului se găseau  maşinile şi căruţele, împreună cu caii.

        Castelul a fost în proprietatea multor familii; în 1490- a familiei Báthori, în 1552- a familiei Szénási, apoi au urmat familiile Kun, Tisza, Bekk, Kábos, iar în 1872- a familiei Degendfel Schomburg.Castelul a fost în proprietatea multor familii; în 1490- a familiei Báthori, în 1552- a familiei Szénási, apoi au urmat familiile Kun, Tisza, Bekk, Kábos, iar în 1872- a familiei Degendfel Schomburg.      

        În 1884 groful Imre Degenfeld Schomburg, îi dăruieşte castelul fiicei sale mai mici, Emma, care în anul 1896 îl reconstruieşte, după ce a fost distrus în urma unui incendiu, cauza incendiului fiind necunoscuta. Emma se căsătoreşte cu Károly Tibor, fapt pentru care castelul devine proprietatea familiei Károly. Cei doi au avut cinci fii: Imre, Gábor, Lajos, Gyula şi György. 
Fiul mai mare, Imre Károly, în 1920, având probleme financiare, îi vinde castelul bancherului József Pincas pentru un pumn de aur şi cu condiţia: dacă ungurii se întorc în Balc, castelul îi va fi returnat lui Imre cu aceeaşi sumă de bani, dar dacă nu se întorc, atunci rămâne al lui Pincas. Ungurii nu s-au întors, iar castelul a rămas al lui Pincas.

        József  Pincas provenea dintr-o familie de evrei spanioli, a fost fratele faimosului pictor Jules Pincas, cunoscut sub numele de Jules Pascin. József se căsătoreşte cu sora prinţului Gheorghe Ghica, Diana, astfel Pincas îi dă jumătate din proprietatea castelului cumnatului său. Mai târziu, din motive necunoscute Diana, soţia sa, îl părăseşte, după care Pincas se sinucide la Paris.

       Gheorghe Ghica a fost casătorit cu fiica ţarului Romanov, Natalia, care a fost o femeie frumoasă, blândă şi iubită de toată lumea. Cei doi s-au iubit foarte mult. Într-o zi Natalia îşi spăla mănuşile de căprioară cu benzină, în baie cu uşa închisă, între timp îşi aprinde o ţigară, jarul căreia îi cade pe mănuşi, acestea luând foc, după care şi frumoasa prinţesă. Natalia a fost dusă de urgenţă la spitalul din Marghita, dar fiind cardiacă, a murit. Ghica o înmormântează în curtea castelului, îi aduce o bisericuţă din lemn de la Maramureş şi angajează un grădinar ca să-i pună câte o floare proaspătă la mormânt în fiecare dimineaţă. În 30 august 1940 bisericuţa a fost arsă, iar mormântul a fost distrus treisprezece ani mai târziu. „Ea, deşi străină, adusă de soţul ei iubitor pe aripi de caldă iubire...”- acesta  era textul închinat în memoria Nataliei. Legenda spune că spiritul prinţesei Natalia Romanov a bântuit castelul mult timp după moartea sa. Prinţul Ghica a intrat într-o depresie, necăsătorindu-se niciodată.

       Sunt săteni care nu cunosc întâmplarea castelului, dar sunt care ştiu câte ceva. Doamna Seres Erzsébet este una dintre persoanele care ştiu istoria castelului, datorită acestui fapt a scris, monografia acestuia. „Era singură în baie, singură, îşi curăţa mănuşile din piele fină de căprioară cu benzină. Şi-a prins o ţigară şi a luat foc. Întâi mănuşile apoi totul din baie…aşa s-a întâmplat.” -afirmă ea.

         Castelul neavănd moştenitori, în urma lui Pincas, în 1944 este preluat de Ministerul Industriei, apoi în 1958 de Ministerul Sănătăţii, datorită apei de sondă care curge în ştrandul castelului care are efecte terapeutice. În 1967 devine monument ocrotit prin lege, iar în 1996 a fost preluat de PETROM, promițând că vor face un centru de relaxare, ceea ce au şi făcut, dar în 2004 s-a închis.

 „Nu au avut oameni care să se ocupe de el în ultimii ani, pentru că i-au dat afară, aşa că au închis ştrandul”-spune un fost lucrător al castelului, în vârstă de 49 de ani.

„L-am cunoscut pe Pincas, era om bun, cumnat cu Ghica. Am muncit la ei pe pământ. Ne dădea pământ.” –Gavril Budai de 86 de ani din Balc.

„Pincas era nimuric de o mână. A avut moara din Balc, herghelia, pădurea cu mistreţi unde este acum Ţiriac . Nu a fost rău când ne dădea de lucru prin pădure. După război tot s-a stricat, oamenii au dezgrădit ţarcul şi mistreţii au ieşit pe sate, prin ogrezi.”-Gavril Raponcea din Almaşu Mare.

          Herghelia din Balc , întemeiată de către Pincas, unde îşi ţinea caii cu sânge pur englezesc şia contruit case pentru angajaţii săi. După ce toţi caii au murit în urma unei boli herghelia a fost închisă. Aleele n-au fostcurăţate de ani de zile, casele nefiind înbunătăţite, iar uşile şi geamurile acestora n-au fost vopsite demult. „Am lucrat şi eu aici. Era foarte mare, peste 250 de cai din care 50 erau armăsari.”- afirmă Gavril Budai, în vârstă de 86 de ani, un fost angajat. Din păcate, astăzi Herghelia este în proprietate publică.

      Revenind la castel, în urma închiderii ştrandului a fost cumpărat de către o persoană din străinătate, gura satului spune că este vorba despre un chinez,dar nu se ştie sigur. În urmă cu câţiva ani au fost aduşi muncitori, pentru repararţii. „Le-au spus: Spargeţi tot, geamurile şi toate şi le facem din nou! Dar nu le-a mai reparat nimeni, şi acuma îs tot acolo, în paragină!”- a spus ErzébetSeres, în vârstă de 60 de ani.

      Starea castelului este tot aceeaşi, nimic nu s-a schimbat, ba chiar s-a întrăutăţit. Poarta este tot  închisă, buruienile cresc, iar castelul se distruge. „Era bine atunci. Totul arăta frumos, gara, castelul, moara, străzile erau aranjate. Nu ca şi acum!”-zice tanti Ileana din sat.

     La începutul fiecărei primăveri din curtea castelului din înalţii copaci se aude cântecul cucului, mirosul copacilor învie aerul. Păcat că s-a închis şi că nimeni nu se mai ocupă de el. În inima sătenilor castelul va fi mereu acelaşi, cu pereţii frumos varuiţi şi o grădină aranjată. Iar acum doar povestea şi amintirea frumoasei Natalia bântuie holurile castelului.

 

Partea nordică a castelului

Bibliografie

    • Jónás Sándor, Jónás Hajnalka Terézs, Seres Erzsébet -2007-   „Balyok monográfiája”    (Monografia Balcului);

    •Mărturii ale locuitorilor din sat:- Seres Erzsébet

                                                       - tanti Ileana

                                                       - Gavril Budai

                                                       - Gavril Raponcea

Nota ADDePT Bihor: Raspunderea pentru continutul materialului publicat si pentru fotografii revine autorului.

       

După renovarea făcută de Emma