Duminică, 6 aprilie 2014, Asociatia pentru Dezvoltare Durabilă și Promovarea Turismului ADDePT Bihor a derulat prima acțiune din cadrul proiectului "Descoperă Bihorul - natură, cultură, tradiții". Prilejuit de organizarea celei de a VIa ediții a Festivalului de Pricesne de la Roșia, study-tour-ul organizat duminică a cuprins mai multe obiective din comuna vizitată. Acțiunea de promovare a fost organizată pentru reprezentanți ai presei, bloggeri si fotografi profesioniști, în parteneriat cu Primăria comunei Roșia și Fundația Eurregiunea Bihor - Hajdu Bihar. Fiind un proiect desfășurat din fonduri proprii sau atrase contribuția sponsorilor a fost una esențială pentru reușita evenimentului. Au fost alături de noi Hotel Transit Oradea, SC George Corporation SRL și Marinova Impex SRL.
Ca parteneri media, care au reflectat in pagini scrise, în mediul on-line sau pe sticlă evenimentul, au acceptat sa se alăture acestei acțiuni Bihoreanul, Digi24 Oradea, Zi de Zi Oradea&Bihor și CrisTv.
Iată mai jos descrise obiectivele turistice din comuna Roșia pe care ne-am propus să le arătăm lumii.
1.
Moara
de apa de la Rosia
La
sfârșitul
secolului al XIX-lea, o familie harnică din Roșia, Bihor, ridica pe
malul văii Roșia, chiar la intrarea în sat, o moară de apă. Au
trecut de atunci peste 100 de ani și moară încă mai macină, grâu
și porumb, dar și timpul în trecerea lui. Azi e în proprietatea lui Gheorghe Burtic, cel care pornește din cand in când mecanismul, fie pentru turiști, fie pentru a macina bucatele satenilor.
Clădirea
morii respectă cutumele arhitecturii tradiționale de la poalele
Munților Pădurea Craiului, fiind construită într-o tehnică
specifică locurilor, aceea a „șoșilor”, dar care în locul
bârnelor tradiționale, folosește, de această dată scândura.
Clădirea este acoperită cu țiglă veche, din argilă arsă, iar în
interior are două încăperi. Cum ai trecut pragul intri direct în
încăperea care adăpostește mecanismul morii, cu cele două mari
pietre de moară, sitele si jgheaburile prin care se scurge făina.
A doua încăpere este camera bătrânului morar, situată la un
nivel puțin mai ridicat față de încăperea precedentă, mobilată
auster, din care nu lipsește vioara cu goarnă și cartea de
rugăciuni.
Îm prag, bace Gheorghe își întâmpină musafirii cu seninătatea omului trecut prin multe în viață, povestindu-și ofurile si greutățile bătrâneții, în timp ce pornește mecanismul morii. Roata se pune în mișcare și, fascinați de mișcarea ei odată cu timpul și apa, turiștii nici nu observă când bacea s-a strecurat în mica lui cămăruță de unde iese cu o vioară cu gornă în brațe. Începe să plimbe arcușul peste corde și sunetele viorii acompaniază perfect mișcarea roții mari a morii, purtându-i oaspeții dincolo de spațiu și timp, în mirifica lume a muzicii populare tradiționale. (
video)
2.
Atelierul de țesut și colecția de viori cu goarnă a familiei
Codoban
În
Lazuri de Roșia, meșteșugul torsului în război, e ridicat la
rang de arta, de meșterul Floare Codoban. Soțul ei, Dorel Codoban,
a fost meșterul viorii cu goarnă, instrumentul muzical, specific
folclorului bihorean. O familie de meșteri populari, un luterist și
o țesătoare, si-au transformat gospodăria într-un mic muzeu al
viorii cu goarnă și un atelier de țesătorie, unde tradiția merge
mai departe.
Semnele trecerii timpului și greutățile vieții cotidiene din satele de sub poala muntelui, au lăsat pe fața nanei Florița urme adânci. Deși își petrece singură bătrânețile în cea mai mare parte a timpului e mereu cu zîmbetul pe buze, atunci când își întâmpină oaspeții. Și nu o face oricum...Pe masa scoasă în curte ne așteptau bucate tradiționale: pită, moșocoarnă cu branză sărată, cozonacul cu nucă și pup-ul cu ou, un produs specific pe care gospodinele din Țara Beiușului îl fac de Paște. Toate erau coapte de cu o zi înainte în cuptorul de căramidă, pe vatră. Nu lipsea apa rece de izvor și pălinca.
după ce ne-a omenit cum a știut ea mai bine, și așa cum face cu toți cei care ii trec pragul, meșterul popular Floarea Codoban, cu o mică strangere de inima pentru că "popa-i în beserică", fiind o zi de duminică, a intrat în războiul de țesut și ne-a facut o mică demonstrație de măiestrie.
Încântați de jocul ițelor sub talpile nanei Florița, care apăsau cu nădejde pedalele războiului, dar și de frumusețea pânzei care se ivea din mâinile ei harnice, ne-am îndreptat spre micul atelier de viori cu gornă, unde se păstrează, cu sfințenia cuvenită lucrurilor unice, mica colecție de viori cu goarnă a celui care a fost meșterul lutier și inventator al viorii cu două goarne, Dorel Codoban. În urmă cu doi ani meșterul viorii cu goarnă s-a ridicat la ceruri să facă viori cu goarnă și să le cânte cu ele îngerilor. De atunci familia păstrează neatins atelierul meșterului, rugându-i pe cei care le trec pragul să nu mute nici măcar un surub de la locul lui.
În gospodăria familiei Codoban timpul parcă nu are valoare, iar sentimentul apartenenței la glia strămoșească e mai puternic, așa ca aerul de munte.
3.
Festivalul de pricesne – ediția a VIa – 2014
Aflat
deja la a VIa ediție, Festivalul de Pricesne de la Roșia duce mai
departe un obicei păstrat peste vremuri, acela ca, în Postul
Paștelui, la slujbele religioase să răsune cântări bisericești
specifice acestei sărbatori creștine. La Roșia se strâng, an de
an, zeci de formații și interpreți populari, care în cadrul
acestui festival, se întrec în interpretare, dar și în
originalitate: majoritatea sunt tineri și copii proveniți de la
școli generale și licee, coordonați de dascăli inimoși.
La orele amiezii, după slujba religioasă, ulițele satului și împrejurimile bisericii s-au animat brusc de glasuri cristaline si culori: Se scurgeau, parcă rupți din vremuri imemoriale, grupuri de copii și adulți, spre ceea ce cândva reprezenta chintesența vieții spirtuale din lumea rurală: biserica satului.
Anul acesta 45 de ansambluri folclorice, grupuri vocale si tineri interpreti de muzica populară și-au dat întâlnire pe scena amenajată în biserica din localitate, în fața altarului. Pricesne mai vechi si mai noi au rasunat prin glasuri pure de copii, unii mai emoționați, alții obișnuiți deja cu exigențele scenei și ale publicului, dar toti cu smerenia cuvenită acestui gen de manifestări.
Imbrăcați în frumosul port popular, in piesele căruia se puteau citi motivele traditionale specifice diferitelor zone folclorice ale Bihorului, participanții la acestă ediție a festivalului au demonstrat că munca dascălilor lor nu este în zadar și că ei, toți împreună, pot să dea sens și consistență existenței cotidiene în satul bihorean.
4.
Păstrăvăria Cutuș
Au
părăsit confortul citadin și s-au mutat în inma muntelui. Familia
Cutuș și-a construit pe Valea Lazurilor una dintre cele mai
apreciate păstrăvării din Munții Pădurea Craiului, unde, în
apele curate și repezi de munte, păstrăvii cresc alături de alte
animale și păsări. Pe micul lac de la intrarea in ferma piscicolă
plutesc liniștite, rațe sălbatice și lebede, iar pe maluri păunii
și bibilicile se plimba agale.
5.
Peștera cu cristale din mina Farcu
Descoperită
din întâmplare, în timpul exploatărilor miniere de bauxită din
zona Roșia, peștera cu cristale este una dintre cele mai bogat
concreționate și una dintre cele mai spectaculoase goluri subterane
amenajate pentru vizitare. Cristale de forme și dimensiuni variate
împodobesc peteții și tavanul peșterii, dând o notă de mister
și rafinată eleganță micului palat subteran.
6.
Cheile Cuților
Situate
în partea central-nordică comunei Roșia, Cheile Cuților
impresionează prin sălbaticia peisajului, contrastant de altfel cu
accesibilitatea ce le carecterizează. Pereți
calcaroși, de o remarcabilă verticalitate, străjuiesc de ambele
părți valea adâncită în rocile carstificabile ale Munților
Pădurea Craiului. Pe versanți se deschid guri de peșteri, iar la
poalele lor se aștern trene de grohotiș, mărturie a
priceperii maestrului timp, în a sculpta natura.
foto: Lia Dumiter, Ovi D Pop, Gheorghe Petrila
text: Aurelia Dumiter
