23 februarie 2011

POSIBILITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC  AL ENDOCARSTULUI DE PE VALEA IADULUI

Aurelia DUMITER1, Ribana LINC2, Cosmin CHIRIAC2, Claudiu FILIMON2

1Bihor County Council, European Integration and Regional Development Office, e-mail: aureliadumiter@gmail.com
2 University of Oradea, Department of Geography, Tourism and Territorial Planning, The Territorial Studies and Analyses Centre, e-mail: ribanalinc@yahoo.com


Abstract: The present work aims to identify real capitalization possibilities of the tourism potential of the Iadului Valley endokarst (Bihor County, Romania) which is analyzed by its spatial distribution, its main attractiveness attributions as well as by presenting planning and promoting suggestions with the purpose of raising the number of tourists who visit the region. The main pit caves and caves are presented, their space location, how they were formed and the detailed landforms, and for the highly attractive caves, the capitalization possibilities for tourism purposes.

Key words: Iadului Valley, endokarst, tourism potential, tourism planning suggestions

1. Introducere

Bazinul hidrografic la Văii Iadului este situat în vestul României, în cadrul Munţilor Apuseni (fig.1). Din punct de vedere administrativ - teritorial aparţine judeţului Bihor, fiind situat în extremitatea estica-sud estica a acestuia. Regiunea aferentă bazinului hidrografic este situată în cea mai mare parte pe teritoriul comunei Bulz, dar şi pe teritoriul comunelor Budureasa în sud şi Bratca în est.

Considerând raporturile poziţionale cu principala vale care drenează bazinul hidrografic analizat acesta este situat la aproximativ 75 km distanţa de oraşul Oradea (reşedinţa judeţului Bihor), 30 km faţa de oraşul Aleşd, 85 km distanţa faţa de oraşul Cluj-Napoca şi 3 km faţă de şoseaua naţională Oradea-Cluj, în raport cu punctul de vărsare. De asemenea, se găseşte la aproximativ 25 km faţă de oraşul Beiuş, în raport cu zona de izvoare.


Fig 1. Poziţia bazinului hidrografic al Văii Iadului în ţară şi în judeţul Bihor

La scară locală, mai ales, bazinul Văii Iadului este foarte cunoscut pentru resursele sale turistice naturale, îndeosebi pentru cele oferite de relief si hidrografie, acestea fiind valorificate însă la nivel mediocru.
2. Aspecte reprezentative ale reliefului endocarstic al Văii Iadului

Din gama largă de forme oferită de relieful de ansamblu şi cel de detaliu al Văii Iadului, în lucrarea de faţă ne oprim asupra câtorva elemente ale reliefului endocarstic bine reprezentat în acest areal, respectiv avenele şi peşterile.

Avenele din bazinul hidrografic al Văii Iadului se prezintă sub forma unor puţuri care coboară brusc sau treptat în subteran. În multe cazuri, datorită colmatării, concreţionării sau dărâmăturilor care le-au înfundat, nu s-a putut stabili dacă acestea comunică cu reţele de goluri subterane sau cu drenaje subterane cunoscute (Rusu, Teodor , 1988).

Majoritatea avenelor au un pronunţat aspect de îmbătrânire, având forma unor excavaţii verticale sau oblice şi dimensiunile lor sunt, în general, modeste. De dimensiuni ceva mai mari se poate vorbi în cateva cazuri, cum sunt: avenul Pobraz (185 m adâncime), avenul din Ciungii Soci (67 m), avenul din Dealul Cornului (60 m), avenul din Faţa Arsă, celelalte avene având adâncimi cuprinse între 13 m şi 49 m.

Majoritatea avenelor din zona Văii Iadului s-au format în condiţiile climatului din pleistocen când sub acţiunea apelor provenite din precipitaţii, procesele de carstificare au avut cea mai mare intensitate. Unele avene au luat naştere prin infiltrarea apelor provenite din precipitaţii în fisurile blocurilor de calcare. Aceste avene de infiltraţie s-au format prin permanentizarea unor cursuri pe verticală, impuse de nivele de bază locale. În condiţiile în care aceste cursuri gravitaţionale s-au format în depozite carstificabile ele au dat naştere la goluri subterane, simple sau complexe.

Golurile subterane simple au adâncimi reduse şi se dezvoltă de-a lungul unei singure fisuri (avenul din Cariera din Valea Leşului – 17 m, avenul din Dealul Popii – 17m). Golurile subterane complexe s-au format de-a lungul mai multor fisuri unite prin trepte intermediare. Direcţia acestor avene este când verticală, când oblică, iar direcţia lor se schimbă des (Poşiştăul din Faţa Arsă – 85 m). Un alt tip de avene sunt cele formate prin absorbţie care au luat naştere pe cursurile de apă captate în subteran pe locul unor vechi ponoare. Acest tip de avene se găsesc fie în zona de contact a unor roci necarstificabile cu roci carstificabile, fie în zonele unde tectonica s-a manifestat puternic. De asemenea, avenele de absorbţie se găsesc la capătul unor văi oarbe (avenul din Pobraz) sau la capătul unor văi temporar active, putându-se întâlni atât izolat cât şi în cadrul unor goluri subterane etajate. (Rusu, Teodor , 1988).

În continuare, prezentăm sintetic câteva dintre cele mai cunoscute avene din regiunea Văii Iadului.

Avenul de deasupra Peşterii Păstorului se găseşte în bazinul Văii Leşului la baza unui abrupt calcaros pe versantul drept al văii. Avenul prezintă o coborâre verticală de aproximativ 16 m la capătul căreia se află o mică platformă de regrupare. Acesta se continuă cu un abrupt sub forma unei galerii descendente cu o pantă de 400, tapetată cu blocuri rezultate din prăbuşire. Galeria e continuată de un horn de 4 m adâncime la capătul căruia s-a dezvoltat o mică sală, bogat concreţionată, care închide golul subteran.

Avenul din Faţa Arsă se dezvoltă în versantul sud-estic al Dealului Rujet, pe fundul unei doline, într-o pădure de fagi seculari. Avenul are o galerie puternic descendentă care coboară 12 m, terminată cu o platformă de regrupare, formată din blocuri de prăbuşire. De la platformă se dezvoltă un puţ vertical cu o coborâre de 45 m şi un diametru de 2 – 3 m, la capătul căruia s-a format o mică platformă structurală laterală. Se continuă, apoi, cu o galerie în spirală, cu o descendenţă puternică şi al cărei capăt este înfundat cu blocuri de pietre şi pământ.

Avenul din Dealul Mihaiului este situat în versantul stâng al Văii Strivinoasa, nu departe de confluenţa acesteia cu Valea Iadului. Avenul se deschide printr-o gură de 2-3 m lăţime, pavată cu blocuri de dărâmături, după care urmează o mică îngustare de aproximativ 1,5 – 2 m adâncime. La baza acestei îngustări, golul subteran se lărgeşte mult, urmând o coborâre în surplombă de aproximativ 20 m. După această coborâre se ajunge într-o sală de mari dimensiuni ce prezintă la intrare un con de dărâmături. Această sală, spre sud-est se transformă într-o galerie descendentă, prin care se face trecerea spre o a doua sală, bogat concreţionată dezvoltată în lungul unei diaclaze. Tavanul sălii se menţine la aceeaşi înălţime, în timp ce podeaua după o coborâre bruscă de 5 m sub forma unui puţ, urcă încet spre tavan.

Avenul din Pobraz este cel mai adânc aven din zona Văii Iadului, prezentând o lungime totală de 353 m şi o diferenţă de nivel de 185 m. Avenul este situat în versantul nord-vestic al dealului cu acelaşi nume, deal ce se desfăşoară între valea Strivinoasa la sud şi Valea Izvorului la nord. Între aceste limite, dealul are o orientare generală de la est spre vest. Intrarea impunătoare a avenului se găseşte la capătul unei văi oarbe, temporar active, ale cărei ape pătrund într-o sală de mari dimensiuni. Avenul este dezvoltat la contactul calcarelor cretacice inferioare cu rocile eruptive ale Vlădesei. Drenajul subteran şi apele de infiltraţie au valorificat diaclazele existente între cele două tipuri de roci, favorizând fizionomia actuală a avenului. În general, golul subteran din Dealul Pobraz se prezintă sub forma unei galerii puternic descendente, care coboară în trepte. Avenul este format dintr-o succesiune de porţiuni înguste şi joase, înguste şi înalte, care despart săli monumentale ale căror tavane ajung uneori şi la 25 m înălţime. De regulă, la capătul galeriilor, la intrarea în săli, se găseşte un abrupt puternic, care la viituri formează cascade de o frumuseţe aparte, dată de căderea de apă în subteran şi de sunetul plin de sălbăticie şi mister specific acesteia. Zona terminală a avenului începe cu o treaptă de 13 m urmată de o galerie cu o înclinare slabă, la capătul căreia apele dispar pentru ultima dată. Avenul se termină cu o sală ai cărei pereţi sunt căptuşiţi cu argilă, indiciu ce demonstrează ca la viituri această sală este complet inundată.
Peşterile. În general, peştera este cea mai caracteristică şi spectaculoasă formă a endocarstului şi au găsit cele mai prielnice condiţii de formare în rocile Munţilor Pădurea Craiului, fapt demonstrat de numărul mare al golurilor ce străpung aceşti munţi.

În regiunea Văii Iadului, peşterile sunt prezente în număr foarte mare, au dimensiuni mai mici sau mai mari, sunt mai luminoase sau mai sumbre, toate însă caracterizate de frumuseţea conferită de mister. În bazinul mijlociu al Văii Iadului, între confluenţele acesteia cu Valea Leşului şi Valea Bisericii, au fost cercetate şi cartate 101 goluri subterane, numărul lor fiind probabil mai mare (fig. 2).





Fig. 2. Harta bazinului mijlociu al Vaii Iadului
(refacută si adăugită dupa T. Rusu (1988) si pe baza hartilor topografice 1:25000)
Din punct de vedere al stadiului de evoluţie în care se găsesc peşterile de pe Valea Iadului, T. Rusu (1988) deosebeşte peşteri active care sunt drenate de un curs de apă permanent (P. cu Apă de la Bulz, P. cu Apă din Valea Leşului), peşteri subfosile, în care apele revin la viituri (P. Târului, P. de la Faţa Apei, P. Tunel din Valea Daica ş.a.) şi peşteri fosile, lipsite complet de un curs de apă (P. Păstorului, P. din Dealul Sălătrucului, P. din Lunca Pizlii).

Microformele de relief din peşteri sunt numeroase, deosebindu-se atât din punct de vedere al poziţiei, cât şi după procesele care le-au dat naştere. Principalele forme ale reliefului endocarstic au luat naştere prin coroziune, eroziune, procese erozivo-corozive, dar şi prin acumulare.

Formele de precipitare chimică sunt cele care dau frumuseţe golurilor subterane. Prin picurare au luat naştere stalactite tubulare, stalactite şi stalagmite obişnuite, stalactite conice şi bulbate şi coloanele. În peşterile şi galeriile ventilate s-au format anemolitele (stalactite deviate de curentul permanent de aer) care dau o frumuseţe deosebită peşterilor. Prin astfel de forme se detaşează P. Păstorului, P. din Peretele Negrului, Pestera din Valea Izvorului.

În urma prelingerii apelor încărcate cu carbonat de calciu (CaCO3) pe pereţii peşterilor, au luat naştere formaţiuni parietale, reprezentate de văluri, perdele, baldachine, cascade împietrite şi cruste de calcit de diferite forme şi dimensiuni. Pe planşeul peşterilor se găsesc gururi şi câmpuri de microgururi, cum sunt cele din Peştera Târului.

Formele de acumulare organică sunt reprezentate de resturi vegetale în amestec cu depozite aluvionare, schelete de animale căzute sau care au trăit în peşteri. Resturile vegetale se întâlnesc, mai ales, în lungul drenajelor subterane, temporar active şi la intrarea în peşteri. Scheletele animalelor dispărute s-au acumulat în peşteri sau avene cu rol de „capcană” şi în peşterile care au oferit condiţii prielnice de adăpost pentru animalele sălbatice. În Peştera cu Apă din Valea Leşului şi în Peştera din Peretele Negrului s-au descoperit schelete ale unor animale dispărute, între care predomină cele ale ursului de cavernă (Ursus Spelaeus), ale hienei de cavernă (Hiena Spelaea) şi ale Caprei Ibex (Capra hircus ibex).


3.Posibilitati de valorificare turistică a endocarstului de pe Valea Iadului

Pentru asigurarea unui flux cat mai mare si constant de turisti, o pestera trebuie sa indeplineasca si alte conditii in afara de cea a unei bune pozitonari. Foarte importante sunt infrastructura de acces spre pesteri, amenajarea de poteci de acces sau punti peste lacurile de la intrare (in cazul Pesterii din Valea Lesului), patrimoniul speologic natural bine evidentiat si pus in valoare, nu in ultimul rand amenajarile subterane, infrastructura de cazare din apropiere

Pentru reintegrarea pesterilor in circuitul turistic se impun insa unele amenajari. Astfel, abordarile contemporane care vizeaza pastrarea mediului subteran cat mai intact, in acelasi timp in care se urmareste si imbunatatirea experientei vizitatorilor, ar putea duce la o serie de amenajari: realizarea unor forme de divertisment (inregistrari video si audio, holograme, un sistem de iluminat alternant care sa creeze un joc de lumini si umbre pentru a spori misterul etc), amenajrarea mai multor tipuri de trasee, in functie de pregatirea fizica a vizitatorilor sau de timp, cresterea nivelului de cresterea nivelului de cunoastere, prin abordarea unor aspecte educationale. In acelasi timp trebuiesc realizate si luate si masuri pentru siguranta turistilor. Trebuie asigurat un ghidaj profesional, in care ghidul sa aiba inclusiv cunostinte de prim ajutor. La grupurile mai mari de vizitatori si in perioadele cu afluenta mare de turisti se va asigura si asistenta Serviciului Salvaspeo.

Spre deosebire de avene, unde accesul anumitor categorii de turisti este limitat, amenajarea unei pesteri trebuie sa se adreseze unui public mai larg, cu o conditie fizica modesta, fara a avea nevoie de echipament sau cunostinte specifice, pentru a deveni atractiva si in acelasi timp rentabila (de exemplu, cazul pesterii Ursilor de la Chişcău).

Gradul de dificultate si complexitatea avenelor de pe Valea Iadului fac din aceste elemente ale endocarstului obiective turistice greu de vizitat si amenajat. Ele sunt accesibile doar de turistilor experimentati, speologilor de profesie sau altor categorii practicante ale sporturilor extreme montane. Aici pot fi realizate exercitii de salvare in mediul speologic, simulari ale unor accidente sau antrenamente pentru membrii echipelor se salvare Salvamont-Salvaspeo. Amenajarile care se pot realiza în aceste abisuri tin, in primul rand, de siguranta vizitatorilor (chingi, ancore, elemente de acces fixate in peretii verticali).

Datorită potenţialului turistic deosebit şi a potenţialului de poziţie extrem de favorabil, pe Valea Iadului, de-a lungul timpului, câteva peşteri au fost introduse în circuitul turistic. Este vorba, în general, de peşterile active, drenate de un curs de apă cum sunt: Peştera cu Apă de la Bulz; Peştera de la Faţa Apei; Peştera cu apă din Valea Leşului.

Peştera cu apă de la Bulz are un cert potenţial turistic şi de atractivitate, deschizând seria cavităţilor naturale pe Valea Iadului. Poziţional, are o bună favorabilitate, fiind situată în versantul stâng al Văi Iadului, la baza unui abrupt impunător, situat în centrul satului Bulz. Peştera reprezintă, din punct de vedere genetic, sectorul terminal al unui vast sistem endocarstic ce are la extremitatea opusă peştera Ponor-Săncuţa. Lungimea totală a peşterii este de 1177 metri, iar tronsonul vizitabil are o lungime de numai 548 metri. Fizionomia acestui tronson este dată de râul subteran ce drenează peştera (fig. 3 ). Microrelieful peşterii este format din arabescurile specifice peşterilor puternic concreţionate, ceea ce-i oferă o alură sobră şi impunătoare



Fig. 3. Intrarea în Peştera cu Apă de la Bulz

Fig. 4. Amenajare precară (podeţ) peste cursul de apă (foto: Duran`s)

Apa râului subteran evoluează în rocă şi nu într-un pat de aluviuni, ceea ce a dus la generarea de numeroase trepte de coroziune, custuri de albie, meandre şi cascade. Intrarea în peşteră oferă imaginea a patru rupturi de pantă peste care trec apele ce se pierd în marmitele de la baza lor. În preajma acestor rupturi de pantă, atmosfera peşterii este dominată de vacarmul generat de căderile de apă, amplificat de rezonanţa inegalabilă a spaţiilor subterane. Pe tronsonul vizitabil se întâlnesc doar forme generate de „marele sculptor anonim - am numit desigur apa” (P. Cocean, 1995). De asemenea, râul subteran reprezintă o sursă de alimentare cu apă potabilă a localităţii Bulz, astfel că intrarea în peşteră este amenajată acestui scop.

Peştera cu apă de la Bulz a fost introdusă în circuitul turistic prin dotări sumare (punte de acces din lemn, lanţuri de sprijin), realizate cu posibilităţi locale, însă precaritatea acestora şi gradul ridicat de uzură au făcut ca peştera să nu beneficieze de un flux turistic ridicat şi constant. Cu toate aceste neajunsuri, Peştera cu Apă de la Bulz rămâne indiscutabil, un obiectiv turistic ce trebuie vizitat.

Peştera de la Faţa Apei sau Peştera din peretele Cornului, mai este cunoscută şi sub denumirea de Peştera cu Apă de la Remeţi. Este situată în primul sector de chei al Văii Iadului, în versantul stâng, în apropierea localităţii Remeţi şi a pensiunii agroturistice Valea Izvorului.Peştera are o lungime de 350 metri şi un potenţial brut modest, suplinit de un potenţial de poziţie, fiind situată în apropierea şoselei ce străbate valea. Se desfăşoară sub forma unei galerii înguste şi înalte, fizionomia fiind determinată de o linie tectonică pe care această peşteră se grefează. În Peştera cu Apă de la Remeţi, concreţionarea este reprezentată de modeste scurgeri parietale, iar peştera prezintă, în general, pante reduse cu căderi mici, praguri şi contrapante create de apă. Ca forme ale microreliefului predomină cele de coroziune şi eroziune, pot fi întâlnite niveluri de coroziune; poliţe; marmite parietale; nişe; hornuri de evorsiune. În sala de la intrare, un punct de atracţie turistică îl constituie, de toamna până primăvara, în condiţiile unui climat rece, efemere stalactite şi stalagmite de gheaţă.

Peştera cu Apă de la Remeţi poate fi inclusă relativ uşor în circuitul turistic al Văii Iadului, necesitând amenajări minore (iluminat si amenajarea caii de acces), realizabile pe plan local.

Peştera cu Apă din Valea Leşului se deschide în versantul drept al Văii Leşului, afluent de stânga al Văii Iadului la o distanţă de circa 3 km amont de confluenţa celor două văi. Intrarea în peşteră este impunătoare, iar ieşirea râului ce o drenează îi conferă o aură misterioasă. Elementul morfologic dominant al intrării îl reprezintă tavanul remarcabil de plan şi orizontal ce conferă un sentiment de siguranţă.

La intrarea în peşteră s-a format un mic baraj natural prin prăbuşirea unei părţi a versantului, ceea ce a determinat apariţia oglinzii unui mic lac, greu de trecut la ape mari. Tavanul plan şi orizontal dispare în locul numit „Dărâmături”, locul său fiind luat de o morfologie mozaicată cu numeroase hornuri şi prăbuşiri. Înainte de „Dărâmături”, galeria principală se bifurcă spre dreapta, în „Coridorul urşilor”, ce adăposteşte în argila acumulată pe planşeu urme de Ursus spelaeus.

Accesul turiştilor până la „Dărâmături” se poate realiza prin amenajări şi dotări facile, cum sunt construirea unei punţi peste lacul de la intrare, iluminare si montarea unor lanturi sau balustrade de sustinere pentru vizitatori. Peştera în ansamblu se prezintă ca un obiectiv turistic menit să motiveze existenţa cabanei Baraj Leşu ( în prezent, aflată în plină decadenţă).
3.Concluzii

Plasată într-un cadru natural deosebit de pitoresc, Valea Iadului atrage privirile în toate direcţiile, dar carstul subteran este cel care dispune de potenţialul turistic cel mai reprezentativ. În acest caz, golurile subterane de tip avene si peşteri sunt bine reprezentate. Dintre acestea se detaşează câteva avene prin denivelările impresionante faţă de suprafaţa topografică (avenul Pobraz, avenul din Ciungii Soci, avenul din Dealul Cornului, , avenul din Faţa Arsă), dar din punct de vedere al integrării la scară largă în circuitul turistic, din cauza gradului de periculozitate, acestea sunt greu de amenajat şi sunt indicate doar anumitor categorii de turişti.

În schimb, cavităţile subterane , de dimensiuni şi tipuri variate, sunt uşor accesibile publicului larg şi din acest motiv, unele au fost deja amenajate în urmă cu mulţi ani, dar scurgerea timpului, atacul factorilor exogeni (apă, umezeală, temperatură) şi neimplicarea în întreţinerea şi explotarea acestora, au condus la o deteriorare rapidă a respectivelor elemente de infrastructură turistică subterană.

Cu toate aceste neajunsuri, peşterile respective (Peştera cu Apă de la Bulz, Peştera cu Apă de la Remeţi, Peştera cu Apă din Valea Leşului etc), atrag un număr destul de mare de turişti, mai ales după construirea barajului si al lacului de acumulare Leşu, precum şi al satului de vacanţă de la Coada Lacului. Dacă unele amenajări (iluminatul ar fi prioritar, dar şi accesul peste cursurile de apă este la fel de important sau balustradele de protecţie) ar intra pe lista de priorităţi ale administraţiei locale sau ale custozilor acestor peşteri (In cazul Pesterii cu Apa din Valea Lesului), cu siguranţă activitatea turistică concertată ar putea deveni un bun furnizor de venituri pentru locuitorii acestor locuri minunate şi încă sălbatice.


Bibliografie
Bran, Florina, Marin, D. (1997), Turismul rural - modelul european, Ed. Economică, Bucureşti
Braşoveanu, N. (1995), Economia agriculturii montane, Ed. Academiei, Bucureşti
Ceccacci, G., Sisanna, V.M. (1996), Agriturismo, Edizioni FAG, Milano
Cocean, P. (1995), Peşterile României, Ed. Dacia, Cluj Napoca
Crăciun, Ş. (1997), Agroturism - organizare şi eficienţă, Ed. Mirton, Timişoara
Csösz, I. (1996), Agroturism montan, Ed. Mirton, Timişoara
Dumiter, Aurelia (1998), Valea Iadului – Caracterizare geografică, Lucrare de licenţă, mss. Oradea
Dumiter, Aurelia (2003), Perspectivele dezvoltării agroturismului pe Valea Iadului, Analele Univ. din Oradea, seria Geografie, tom XIII, Oradea
Dumiter, Aurelia (2006), Posibilităţi de amenajare în scop turistic a lacului de acumulare Leşu, Rev. Geographica, nr. 1, Oradea
Erdeli, G., Gheorghilaş, A. (2006), Amenajări turistice, Ed. Universitară, Bucureşti
Istrate, I. (1996), Economia turismului şi mediului înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti
Jivan, Al. (1999), Economia turismului, Ed. Nero-G, Timişoara
Minciu, R. (1995), Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Sylvi, Bucureşti
Mitrache Şt. şi colab. (1996), Agroturism si turism rural, Ed. Fax Press, Bucuresti
Nistoreanu, P. (1999), Turismul rural - o afacere mică cu perspective mari, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Petrea, Rodica, Petrea D. (2000), Turism rural, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea
Petrea, Rodica,(2004), Turism rural în Munţii Apuseni, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea
Plăiaş, I. (1994), Agricultura montană – Munţii Apuseni, Ed. Libris, Cluj-Napoca
Rey, R. (1985), Civilizaţia montană, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
Rusu, Teodor (1988), Pe urmele apelor subterane. Carstul din Muntii Padurea Craiului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
Samochiş, B. (1985), Particularităţi ale agriculturii din zona Munţilor Apuseni, Ed. Agronomia, Bucureşti
Snak, O. (1976), Economia şi organizarea turismului, Ed. Sport-Turism, Bucureşti
*** (2002, 2003), Catalog naţional al pensiunilor turistice şi agroturistice, ANTREC
*** (2003), Ghid de legislaţie turistică, vol II, Legislaţie actualizată, ed. Lumina Lex, Bucureşti
*** http://www.alpinet.org/
*** http://www.antrec.ro/
*** http://www.cabanavaleaiadului.ro/
*** www.carpati.org
*** www.leosuteu.rdsor.ro/apuseni
*** http://www.pensiuni.org/
*** http://www.valeaiadului.wordpress.com/
*** www.welcometoromania.ro/Apuseni/Apuseni_Valea_Iadului

Lucrare prezentata in cadrul celei de a 3a Conferinte Internationale Rolul Turismului in Dezvoltarea teritoriala, 8-9 Octombrie 2010, Gheorgheni

© GeoBihor 2011 - Reproducerea de texte si imagini se va face doar cu acordul autorilor. Toate drepturile rezervate



13 februarie 2011

Pesterile Văii Iadului

Peşterile

Peştera este cea mai caracteristică formă a endocarstului. Fenomene carstice, dezvoltate mai ales în rocile calcaroase, peşterile au găsit cele mai prielnice condiţii de formare în rocile Munţilor Pădurea Craiului, fapt demonstrat de numărul mare al golurilor ce străpung aceşti munţi.
În regiunea Văii Iadului, peşterile sunt prezente în număr foarte mare, mai mici sau mai mari, mai luminoase sau mai sumbre, toate însă caracterizate de frumuseţea conferită de mister. În bazinul mijlociu al Văii Iadului, între confluenţele acesteia cu Valea Leşului şi Valea Bisericii, au fost cercetate şi cartate un număr de 101 goluri subterane, numărul lor fiind probabil mai mare. Cercetările şi explorările efectuate în bazinul mijlociu al Iadului, după 1990, au scos în evidenţă existenţa unor adevărate complexe carstice subterane, formate din mai multe peşteri şi avene, legate între ele, fie de galerii înguste, greu de trecut, fie de cursuri subterane permanente sau temporare. Aşa este cazul complexului carstic din Dealul Mihaiului, format din 7 peşteri şi două avene. (fig. 3)

Fig. 3 Detaliu de amplasare a sistemului carstic din Dl. Mihaiului (după TM.Vremir, Z.I. Kovacs, 1996)

Din punct de vedere genetic şi al evoluţiei în timp, peşterile se pot grupa în două mari categorii: peşteri simple şi peşteri complexe.
La formarea şi evoluţia peşterilor complexe şi-au adus aportul o serie de factori dintre care se remarcă acţiunea conjugată a apelor freatice şi a celor vadoase. Peşterile complexe sunt caracterizate de existenţa a cel puţin două nivele distincte. Nivelul superior este caracterizat de existenţa formelor corozive, reprezentate de excavaţii rotunjite, hornuri de echilibru, cupole de coroziune, şi succesiuni de săli separate de galerii înguste cu pandante şi anastomoze.
Nivelul inferior are o dezvoltare mai uniformă, impusă de formarea sub influenţa unor scurgeri libere sau sub presiune. Acest nivel este caracterizat de existenţa unor nivele şi terase de eroziune, terase aluvionare şi galerii cu aspect de chei înalte şi înguste cu pereţii puternic înclinaţi, uneori chiar verticali.
Peşterile simple s-au format şi au evoluat mai uniform decât cele complexe, la formarea lor aducându-şi aportul fie acţiunea apelor freatice, fie a apelor vadoase, fără a se realiza conjugarea celor doi factori. În cazul peşterilor simple predomină fie formele de coroziune, fie cele de eroziune.
Clasificarea peşterilor în simple sau complexe este una pur teoretică, deoarece, în realitate, modul de formare a celor două categorii de peşteri nu poate fi separat întru-totul. În timpul formării uneia sau alteia dintre categorii au intervenit procese complexe care le-au modificat morfologia iniţială. Fiecare peşteră are morfologia şi geneza sa proprie, fiind influenţată de factori diverşi. S-a constatat că există deosebiri între peşterile situate în acelaşi masiv, formate în aceleaşi tipuri de roci, deosebiri generate de o serie de factori locali între care un loc important îl ocupă tectonica rocilor.
Din punct de vedere al stadiului de evoluţie în care se găsesc peşterile de pe Valea Iadului, T. Rusu (1988) deosebeşte peşteri active, care sunt drenate de un curs de apă permanent (P. cu Apă de la Bulz, P. cu Apă din Valea Leşului), peşteri subfosile, în care apele revin la viituri (P. Târului, P. de la Faţa Apei, P. Tunel din Valea Daica ş.a.) şi peşteri fosile, lipsite complet de un curs de apă (P. Păstorului, P. din Dealul Sălătrucului, P. din Lunca Pizlii).


Microformele de relief din peşteri sunt numeroase, deosebindu-se atât din punct de vedere al poziţiei, cât şi după procesele care le-au dat naştere. Principalele forme ale reliefului endocarstic au luat naştere prin coroziune, eroziune, procese erozivo-corozive, dar şi prin acumulare.
Formele specifice proceselor de coroziune sunt hieroglifele de coroziune, lamelele, linguriţele şi cupolele de coroziune. Cele mai importante forme care au luat naştere în urma proceselor de eroziune sunt marmitele, nivelele, banchetele, terasele de eroziune ş.a. cele mai diverse şi mai spectaculoase forme aparţin proceselor de acumulare, mecanică sau de umplutură, chimică sau de precipitare şi organică.
Formele de acumulare mecanică sunt reprezentate de blocuri de incasiune, pietre şi prundişuri, care formează uneori importante fragmente de terasă aluvionară, argile reziduale care îmbracă atât pereţii cât şi podeaua sau uneori chiar tavanul unor peşteri. Aceste depozite de umplutură fac uneori imposibilă cunoaşterea amănunţită a unor cavităţi subterane, alteori blocând chiar accesul în interiorul lor.
Formele de precipitare chimică sunt cele care dau frumuseţea plină de mister a golurilor subterane. Prin picurare au luat naştere stalactite tubulare, stalactite şi stalagmite obişnuite, stalactite conice şi bulbate şi coloanele. În peşterile şi galeriile ventilate s-au format anemolitele, acele stalactite deviate de curentul permanent de aer, care dau o frumuseţe deosebită peşterilor (P. Păstorului, P. din Peretele Negrului ş.a.).
În urma prelingerii apelor încărcate cu carbonat de calciu (CaCOB3B) pe pereţii peşterilor, au luat naştere formaţiuni parietale, reprezentate de văluri, perdele, baldachine, cascade împietrite şi cruste de calcit de diferite forme şi dimensiuni. Pe planşeul peşterilor se găsesc gururi şi câmpuri de microgururi, cum sunt cele din Peştera Târului.
Formele de acumulare organică sunt reprezentate de resturi vegetale în amestec cu depozite aluvionare, schelete de animale căzute sau care au trăit în peşteri. Resturile vegetale se întâlnesc mai ales în lungul drenajelor subterane, temporar active, şi la intrarea în peşteri. Scheletele animalelor dispărute s-au acumulat în peşteri sau avene cu rol de „capcană” şi în peşterile care au oferit condiţii prielnice de adăpost pentru animalele sălbatice. În Peştera cu Apă din Valea Leşului şi în Peştera din Peretele Negrului s-au descoperit schelete ale unor animale dispărute, între care predomină cele ale ursului de cavernă (Ursus Speleus), ale hienei de cavernă (Hiena Spelaea) şi ale Caprei Ibex.



 Detaliu de amplasare a golurilor subterane in bazinul mijlociu al Văii Iadului (Schita de harta, după T.Rusu, 1988, grafica C. Chiriac)

©copyright GeoBihor 2011
Imagini si text din lucrarea Geografie si turism pe Valea Iadului, ed. Duran`s, 2010



8 februarie 2011

Oradea - elemente care influenţează clima oraşului

În arealul oraşului Oradea relieful exercită o oarecare influenţă asupra repartiţiei şi evoluţiei spaţio-temporare a elementelor climatice. Astfel, relieful modifică parametrii elementelor climatice prin altitudine, expoziţia şi înclinarea versanţilor, fragmentare şi orientarea văilor.
Complexitatea şi varietatea reliefului, în arealul oraşului Oradea, evidenţiate prin diferenţele de altitudine dintre Dealurile de Vest (Dealurile Oradiei) şi Câmpia Crişurilor, de fragmentarea mare, de prezenţa versanţilor expuşi spre toate direcţiile cardinale şi de traversarea oraşului de către Crişul Repede de la est la vest, determină variaţii importante ale elementelor climatice, generând o serie de topoclimate.
Radiaţia solară este elementul climatic influenţat în primul rând de expunerea şi panta versanţilor Dealurilor de Vest şi mai puţin de diferenţele de altitudine. Astfel, versanţii cu expoziţie sudică, sud-estică şi sud-vestică primesc o cantitate de energie solară mai mare decât cei cu expoziţie nordică. De asemenea şi versanţii cu pante domoale sunt caracterizaţi de valori mai mari ale insolaţiei decât versanţii abrupţi. Acest fapt este foarte bine ilustrat în arealul Dealurilor Oradiei prin prezenţa pe versanţii orientaţi pe direcţiile sudice, care beneficiază totodată şi de pante mai domoale, a culturilor de pomi fructiferi şi mai ales de viţa de vie. Totodată intensitatea radiaţiei solare absorbită de suprafaţa terestră depinde şi de albedoul suprafeţei active subiacente a reliefului
Presiunea atmosferică nu cunoaşte fluctuaţii importante pe suprafeţe reduse de teren. Cu toate acestea poate fi semnalată o scădere uşoară a valorii acesteia odată cu creşterea altitudini. Această scădere, însă, nu influenţează mersul şi valorile celorlalte elemente climatice.
Temperatura aerului variază în raport cu altitudinea în funcţie de gradienţii barici. Astfel, diferenţa de altitudine dintre lunca Crişului Repede şi punctul cel mai înalt al Dealurilor Oradiei este
de aproximativ 200 m, astfel că vara diferenţele termice dintre luncă şi deal sunt cuprinse între 0,8 – 1,20C. La aceste diferenţe se mai adaugă şi cele generate de suprafaţa subiacentă şi de cantitatea de energie primită de la Soare în funcţie de panta reliefului şi de expoziţia versanţilor.
Datorită situării oraşului Oradea la contactul a două unităţi de relief cu altitudini diferite, la care se adaugă fragmentarea reliefului şi prezenţa luncii largi a Crişului Repede, în anotimpul rece sunt frecvente inversiunile de temperatură, care generează diferenţe termice destul de mari între zonele înalte şi cele joase. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în perioada 09.02.2005 – 10.02.2005, când, în condiţiile unui regim anticiclonic şi a unei mase de aer foarte reci cantonată în arealul Oradiei, diferenţa termică între lunca Crişului Repede (125 m altitudine) şi Dealurile Oradiei (la 200 m altitudine) a fost de peste 50C (5,320C), la ora 8 dimineaţa (-17,320 C – în luncă; -12,000C în Dealurile Oradiei), astfel că gradientul termic a avut o valoare de peste 5,50C/100 m.
Precipitaţiile suferă influenţe din partea reliefului în ce priveşte repartiţia spaţială şi cantitatea lor. Relieful influenţează precipitaţiile prin altitudine şi prin orientarea versanţilor faţă de direcţia maselor de aer. Astfel, cea mai mare cantitate de precipitaţii cade pe versanţii expuşi circulaţiei maselor de aer, în arealul oraşului Oradea, versanţii cu orientare vestică primind o cantitate mai mare de umiditate, comparativ cu versanţii expuşi pe celelalte direcţii. În acelaşi timp precipitaţii cresc, atât în durată cât şi cantitativ odată cu altitudinea, arealul Dealurilor Oradiei primind o cantitate mai mare de umiditate comparativ cu zonele joase ale oraşului.
Vântul suferă şi el modificări în ce priveşte atât viteza cât şi direcţia. Astfel, viteza vântului creşte odată cu altitudinea, zonele înalte, ale Dealurilor Oradiei, beneficiind de curenţi de aer mai puternici.
De asemenea, prezenţa văii largi a Crişului Repede determină canalizarea curenţilor de aer şi, implicit, o creştere a vitezei de deplasare a acestora, în general dinspre zonele înalte şi mai reci spre zonele joase. Astfel, direcţia dominantă de deplasare a curenţilor de aer în lunca Crişului Repede este conformă cu scurgerea văii, de la est la vest.
O dinamică activă a aerului se înregistrează şi pe versanţii Dealurilor Oradiei, condiţiile locale impunând mişcări ale aerului de tipul brizelor de versant. Cele mai frecvente astfel de fenomene se înregistrează dinspre zona dealurilor spre vatra oraşului, aerul mai rece şi mai dens intrând într-o mişcare de coborâre pe versant, spre aerul mai cald şi mai puţin dens din lunca Crişului Repede.
În concluzie se poate afirma că relieful, prin topografia sa, influenţează mersul şi valoarea elementelor climatice la nivelul topo şi microclimei.

Structura urbană a oraşului Oradea - schiţă de hartă

Dealurile Oradiei

Fenomenul de chiciură pe malul stâng al Crişului Repede la Oradea
Text si imagini din lucrarea Clima şi topoclimatele oraşului Oradea (2007), Editura Universităţii din Oradea
 © copzright GeoBihor 2011

Campanii verzi!!!

Tara lui Andrei Sa pastram Romania curata!

Campanii

Spune NU drogurilor!

Geobihor sprijina si promoveaza campania "Sa ne cunoastem judetul!"initiata de Consiliul Judetean Bihor. Etapa a doua a campaniei se deruleaza in perioada 1-30 octombrie 2009, in liceele din judetul Bihor. Reprezentanti ai CJ Bihor si ai Serviciului Salvamont-Salvaspeo Bihor le prezinta elevilor bihoreni frumusetile judetului si ii indeamna sa isi petreaca sfarsitul de saptamana si vacantele pe meleaguri bihorene.

Geobihor promoveaza turismul bihorean prin sustinerea proiectului "Petrece un week-end in Bihor", initiat de Consiliul Judetean Bihor
http://www.cjbihor.ro/

Geobihor sprijina campaniile umbrelaverde si oradeaverde. Alaturati-va si voi acestor campanii!!! Informatii pe http://www.umbrelaverde.ro/ si http://www.oradeaverde.ro/

Votati Parcul National Retezat!

http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees/

Cheile Remetiului

Cheile Remetiului
©copyright geobihor 2009

casa traditionala Damis

casa traditionala Damis
©copyright geobihor 2009

miss Fata de la tara - Damis, Bihor

miss Fata de la tara - Damis, Bihor
©copyright geobihor 2009

platoul carstic Damis

platoul  carstic Damis
©copyright geobihor 2009

Bratca

Bratca

Agrobihor 2010

Agrobihor 2010

invitatie AGROBIHOR2009

invitatie AGROBIHOR2009

Informatii utile

In perioada 7-8 noiembrie 2009
Consiliul Judetean Bihor,
Departamentul de Geografie, Turism si Amenajarea Teritoriului din Universitatea Oradea
si
Serviciul Judetean Salvamont-Salvaspeo Bihor
organizeaza

Targul de Turism
"PETRECE SARBATORILE DE IARNA IN BIHOR"

Manifestarea va avea loc in incinta complexului comercial

ERA SHOPPING PARK.

Vor participa agenti economici din domeniul turismului (pensiuni, hoteluri, vile,) din judetul Bihor, precum si unitati de alimentatie publica, producatori traditionali de produse specifice sarbatorilor de iarna. Organizatorii si participantii vor oferi premii vizitatorilor, constand in week-end-uri gratuite la pensiuni din judet, cine romantice la unitati din jurul Oradiei si multe alte premii surpriza!!

Intrarea este gratuita!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Informatii si inscrieri: 0259427697 - Serviciul Integrare Europeana, zilnic intre orele 8-16


Intre 18 si 20 septembrie 2009, va avea loc

EXPO
AGROBIHOR 2009

Targul fermierilor bihoreni

in parcarea ERA SHOPPING PARK,
ORADEA, Calea Aradului, nr. 62

INTRAREA ESTE GRATUITA!!


In peroada 30-31 mai 2009, in pasajul Vulturul Negru din Oradea, Consiliul Judetean Bihor, in colaborare cu Primaria Oradea si A.T.R.E.C. - filiala Bihor, organizeaza
Targul de Turism

"Petrece un week-end in Bihor"
Intrarea este gratuita!!!


Asociaţii şi organisme internaţionale în turismul rural

În ţările Uniuni Europene (Germania, Franţa, Belgia, Luxemburg, Italia etc.) s-a încurajat crearea de asociaţii şi organisme pentru promovarea turismului rural şi serviciilor conexe.
Astfel, la nivelul Uniunii Europene s-a creat reţeaua EUROTER, care are ca obiectiv principal promovarea produselor agroturistice în Europa. Sub egida EUROTER s-a înfiinţat în septembrie 1990, Asociaţia EUROGÎTES (Federaţia Europeană pentru Cazarea Turistică Rurală la Cetăţeni, Fermă şi în Sat), care reuneşte 22 de organizaţii naţionale din 14 ţări europene (inclusiv România), totalizând peste 95.000 de structuri de primire (cazare) în mediul rural. EUROGÎTES are ca scop valorificarea şi protejarea spaţiului rural şi a turismului rural la ferme şi la sate. Creată prin mobilizarea asociaţiilor Fédération des Eurogîtes, asociaţia EUROGÎTES dă imaginea de marcă pentru cazarea turiştilor la locuitorii satelor şi la ferme în spaţiul UE.
Între obiectivele EUROGÎTES enumerăm următoarele:
- definirea ofertelor turistice în mediul rural şi stabilirea criteriilor unitare de calitate în turismul rural din Europa;
- crearea băncii de date cu informaţii despre fiecare organizaţie membră;
- codificarea produsului Turism rural, astfel încât să fie inteligibil pentru client (prin marcă sau logo) şi în aşa fel încât clientul să poată recunoaşte produsul la prima vedere;
- atragerea de noi clienţi pentru turismul rural şi descoperirea spaţiului rural prin turism în mediul rural;
- să construim Europa înseamnă să fim solidari. Deci, trebuie să ajutăm ţările în care turismul rural se află în faza de organizare, punând la dispoziţie experţi, astfel încât să se realizeze un produs omogen, de calitate, bun, care să poată fi oferit pe piaţa turistică.
La nivel european s-au înfiinţat şi alte asociaţii cum sunt:
- Asociaţia pentru dezvoltarea turismului rural (ATRAC) cu scopul de
a încuraja turismul rural şi cultural în cadrul programului EXPERT (încurajarea turismului rural şi protejarea mediului înconjurător)
- asociaţia ECOVAST Strategia pentru o Europă Rurală, care are ca obiectiv turismul rural ca mijloc de dezvoltare a economiei locale şi naţionale, cu implicaţii ecologice şi socio – economice.

Forme de organizare în turismul rural din România

Formele de organizarea a turismului rural în ţara noastră, cuprind două activităţi:
• de producţie şi servicii, reprezentată prin agenţi economici (particulari, asociaţii familiale şi societăţi comerciale), cu activitate economică de realizare a unui profit;
• organizaţii neguvernamentale (federaţii, fundaţii şi asociaţii nonprofit).
Asupra primei categorii avem o imagine suficient de clară a modului de organizare şi funcţionare, precum şi cadrul legislativ existent.
În ceea ce priveşte organismele neguvernamentale, acestea au ca principal atribut să promoveze dezvoltarea activităţilor de economie rurală şi turism rural. Aceste forme asociative reunesc toate iniţiativele locale, având ca scop să creeze entităţi capabile, să reprezinte şi să promoveze anumite aspecte din viaţa economico-socială din localităţile rurale în mod deosebit cele legate de activităţile de turism rural.
Organizarea şi funcţionarea acestor structuri organizatorice se realizează prin statutele şi regulamentele care le definesc, prin managementul strategiei şi programelor propuse, precum şi prin arealul de cuprindere a zonelor şi agenţilor economici.
Această formă de reprezentare a turismului rural, prin asociaţii , federaţii şi fundaţii, are capacitatea şi libertatea de iniţiativă în domeniul legislativ şi al fiscalităţii, putând formula propuneri de perfecţionare a cadrului legislativ şi economico-financiar al agenţilor economici asociaţi.
În România, aceste forme de organizare a structurilor din turismul rural, au început să fiinţeze după 1990, odată cu apariţia cadrului legislativ care să reglementeze şi să stimuleze iniţiative particulară în diferite domenii de activitate şi implicit în turism.
Dintre principalele organisme şi forme asociative, create după anul 1990, cu implicaţii directe în implementarea agroturismului în România amintim:
a) Fundaţia Română pentru Dezvoltare Montană (FRDM) înfiinţată în 1991, în scopul dezvoltării agroturismului în România. Încă de la înfiinţare, a reuşit să creeze unităţi economice sau nonprofit şi să promoveze, la nivel naţional şi internaţional, unele produse agroturistice, să iniţieze şi să elaboreze un proiect de lege pentru susţinerea turismului rural, iar cu ajutorul programului PHARE, a reuşit editarea unui ghid turistic ce cuprinde primele 2000 de gospodării atestate în perioada 1991-1994. De asemenea, a organizat derularea unui program pentru promovarea turismului rural, program ce este în curs de implementare în 7 judeţe.
În colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului, FRDM a elaborat un program cu privire la integrarea tinerilor din mediul rural în activităţi de turism rural, în acest sens fiind pregătiţi 100 de tineri, proveniţi din gospodăriile ţărăneşti, pentru a lucra ca ghizi şi manageri în turism, cursurile de pregătire desfăşurându-se pe parcursul a trei etape, programate într-un an.
Pentru realizarea de legături internaţionale, FRDM s-a afiliat la organisme internaţionale, ca de exemplu EUROTER, în scopul realizării unor acţiuni pentru sprijinirea şi dezvoltarea turismului rural.
De asemenea, cu organisme specializate din Franţa, cum este CLECONFORT, Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană a efectuat mai multe schimburi de experienţă, iar în prezent, este preocupată în alinierea criteriilor de clasificare şi agreere a ofertei agroturistice, pentru a se asigura posibilitatea promovării rapide a turismului rural în România.
O colaborare interesantă s-a realizat cu organizaţia turistică CEBEMO din Olanda, cu ajutorul căreia se pot organiza cursuri de instruire şi specializare pentru toţi participanţii la acţiunile lor de promovare şi implementare a turismului rural.
b) Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC) este o organizaţie neguvernamentală şi nonprofit, înfiinţată în anul 1994, în a cărei strategie de dezvoltare a turismului rural întâlnim ca principale obiective următoarele:
· acţiuni de formare şi perfecţionare a participanţilor la turismul rural, prin cursuri şi diferite forme de pregătire;
· selecţionarea, pregătirea şi coordonarea activităţii corpului de experţi, pentru a putea acorda asistenţă tehnică tuturor operatorilor din turismul rural;
· acordarea de asistenţă tehnică şi consultanţă fermelor şi pensiunilor agroturistice în întocmirea documentaţiilor necesare omologării acestora în sistemul informaţional în scopul realizării unor reţele turistice;
· promovarea turismului rural şi a marketingului turistic, în vederea constituirii unei reţele proprii de turism şi racordarea acesteia la turismul internaţional;
· acţiuni de informare şi publicitate, prin Buletinul informativ „ANTREC”, cu periodicitate lunară, precum şi a revistei „Viaţa la ţară”, în care se ilustrează potenţialul turistic românesc; colaborarea cu organizaţiile omologate din alte ţări. Astfel, ANTREC este membră a asociaţiei de profil EUROGITES din anul 1995, contribuind la promovarea şi cunoaşterea potenţialului turistic românesc şi peste graniţele ţării noastre,
· gestionarea şi exploatarea informaţiilor stocate în bănci de date, privind agenţiile şi serviciile oferite în domeniul turismului rural.
În cadrul programului PHARE, pentru dezvoltarea turismului în România, ANTREC este abilitată pentru supervizarea acţiunilor de promovare şi marketing. Proiectul prevede crearea unei reţele de promovare şi rezervare a ofertei şi cererii turismului rural, concepută ca un sistem integrat, informatizat şi computerizat, capabil să fie racordat la piaţa turistică europeană.
c) Asociaţia Operaţiunea Satele Româneşti (OVR – „Opetation Villages Roumains”) înfiinţată în anii 1988-1989, în scopul de a opri planul de desfiinţare a unor sate româneşti care erau incluse în programul de sistematizare şi care urmărea demolarea multor sate şi cătune care trebuiau să dispară ca aşezări rurale.
Începând din anul 1990 această asociaţie a contribuit la dezvoltarea satelor româneşti punând în funcţiune o reţea de turism rural cuprinzând un număr de 14 localităţi din patru zone: Bran, Izvorul Arieşului, Valea Izei, Valea Moldoviţei, Vama, pentru care a întocmit studii şi a stabilit zonele pilot (Bran, Moeciu, Fundata), a căror obiective principale au fost:
• definirea unei strategii de dezvoltare şi de animare a ofertei turistice în cadrul zonelor pilot;
• mobilizarea resurselor umane din zonele luate în studiu;
• activarea reţelelor de interese, de relaţii publice şi competente.
Între ANTREC şi OVR s-a semnat o convenţie în care se precizează angajamentul celor două părţi de a colabora eficient în cadrul programului. OVR a realiza pliante, a marcat satele turistice din reţea cu o siglă – emblemă proprie, a organizat schimburi de turişti din ţările Comunităţii Europene şi invers.
În afara celor trei forme organizatorice – FRDM, ANTREC, OVR – care au o arie de cuprindere pe întreg teritoriul ţării, există o serie de asociaţii, cu caracter local sau zonal.