EVOLUŢIA GROPII RUGINOASA (MUNTELE ŢAPU, BIHOR) ÎN INTERVALUL 1886-2009, URMĂRIND DOCUMENTE CARTOGRAFICE

Ribana LINC, Gheorghe NEDELCU

          Groapa Ruginoasa se găseşte în arealul Parcului Natural Apuseni, sub Muntele Ţapu (1476 m), reprezentând bazinul de recepţie al Văii Seci şi este un unicat atât în cadrul Parcului, dar şi în ţară, datorită dimensiunilor mari.

          Din punct de vedere geomorfologic, reprezintă un organism torenţial format şi adâncit puternic într-o stivă groasă de gresii cuarţitice şi şisturi argiloase roşiatice permiene suprapuse peste calcare. Este considerată a fi un caz de adaptare a reliefului la litologie.

Groapa Ruginoasa (foto: Ovi Pop)

Pe scurt şi simplificat, datorită disoluţiei carstice, dar şi existenţei unor linii de falii şi a unui aport antropic parţial (datorită exploatării aurului în minele de pe această vale), suportul calcaros a cam dispărut, astfel că gresiile au fost subminate şi s-au prăbuşit. După care Valea Seacă, prin eroziune regresivă agresivă (spre amont, prin retragerea accentuată a versanţilor)  îşi tot măreşte bazinul de recepţie.

În prezent, Ruginoasa are aspectul unui amfiteatru, un diametru apreciat la cca 600 m şi o adâncime de cca 100 m şi este  rezervaţie naturală cu o suprafaţă de 20 ha ce corespunde categoriei IV UICN (tip geologic).

Nu stim exact când a avut loc debutul fenomenului, dar deja pe harta franciscană (din1863/1864 si din 1886), Groapa Ruginoasa apare aproximativ cu acest nume („Gropa la Ruginosa”), iar semnul convenţional atrage atenţia asupra unui fenomen inedit de dimensiuni destul de mari (fig.1, 2 şi 3).

Pe planul director de tragere din 1939 în curbe de nivel, la scara 1: 20 000 se remarcă uşor  faptul că Ruginoasa a câştigat lupta cu rocile friabile şi şi-a mărit suprafaţa (fig. 4 şi 5).

Pe alocuri, pe diferite site-uri se specifică faptul că în urmă cu vreo 80 de ani locul Ruginoasei abia era marcat ca fiind o ravenă mică... fără supărare, ne permitem să nu fim de acord, deoarece hărţile contrazic această afirmaţie.

Apoi, pe harta topografică la scara 1: 25 000 din anul 1996 (care, de fapt, este o reactualizare a vechi hărţi topo din anii ’60) şi pe ortofotoplanul din 2009 se vede tare frumos cum a evoluat în suprafaţă acest imens organism torenţial (fig.6 şi 7).

Menţionăm ca baza topografică se regăseşte în arhiva compartimentului GIS al CJ Bihor.

Fig. 1. Detaliu din harta franciscană de la 1863/1864.

Scara 1: 28 800

Semnul convenţional sugerează fără echivoc faptul că acest organism torenţial avea deja personalitate geografică

Fig. 2. Un fragment mai mare din harta franciscană tipărită în 1886

pe care se vede uşor poziţia vârfului Ţapu si a Gropii Ruginoasa

(scara 1: 28 800)

Fig. 3. Detaliu din harta franciscană de la 1886.

Pentru o citire rapidă, am translatat  limitele Ruginoasei de pe celelalte  hărţi urmărite

Fig. 4. Un fragment mai mare din planul director de tragere tipărit în 1939.

Sunt prezente deja curbele de nivel

(scara 1: 20 000)

Fig. 5. Detaliu din planul director de tragere

Fig. 6. Detaliu din harta topografică la scara 1: 25 000

(anul 1996)

Fig. 7. Detaliu de pe ortofotoplan

(anul 2009)

©ADDePT 2011 Reproducerea  imaginilor si informatiilor fara acordul Asociatiei ADDePT si al autorilor intra sub incidenta prevederilor legale privind drepturile de autor