Comunicat de presă

Lansarea proiectului „Călător prin Bihor”

   Consiliul Judetean Bihor a demarat in luna martie 2011, proiectul „CĂLĂTOR PRIN BIHOR”, cod SMIS 18616, destinat promovării produselor turistice specifice şi atragerii de turişti in judetul Bihor. Proiectul a fost aprobat spre finaţare in cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritara 5 Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul major de intervenţie 5.3. „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică”, Operaţiunea „Dezvoltarea si consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice si activităţii de marketing specifice”.
   Valoarea totala a proiectului este de 420 780,73 lei din care partea de co-finantare suportata de CJ Bihor este de 6790, 66 de lei, valoarea eligibilă nerambursabilă din Fondul European de Dezvoltare Regională este de 288603,05 lei, iar valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional este de 44139,29 lei.
   Proiectul vizeaza promovarea a 22 de produse turistice specifice judeţului Bihor pe 4 axe prioritare si anume:
- peşteri amenajate: Peştera Meziad, Peştera Vadu Crişului, Peştera Unguru Mare, Peştera Cetăţile Rădesei, Peştera Gălăşeni;
- peisaj carstic: Valea Iadului, Valea Sighiştelului, Valea Videi, Valea Roşia, Valea Finişului, Platoul carstic Vaşcău-Călugări;
- biserici de lemn si zid: bisericile de lemn de la Sebiş, Brădet, Josani, Peştis, Beznea si bisericile de zid de la Abram, Voivozi, Homorog;
- arta populara: ceramica alba, vioara cu goarnă, lada de zestre.
   Durata de implementare a proiectului este de 24 de luni, in perioada martie 2011 – martie 2013.
Prin acest proiect se urmăreşte creşterea numărului de turşiti care vizitează judeţul precum si promovarea potenţialului turistic local la nivel naţional. Acest proiect se adresează cu precadere tinerilor, elevilor, studenţilor si salariatilor din judeţ şi din ţară, cât si turiştilor români care tranzitează judeţul Bihor. Beneficiarii acestui proiect vor fi unităţile turistice din Bihor, dar şi administraţiile publice locale şi locuitorii din zonele turistice promovate în cadrul proiectului.
   Lansarea oficială a proiectului va avea loc in data de 06.05.2011, la Hotel Transit, Oradea.
Pentru informaţii suplimentare, privitoare la proiectul „Călător prin Bihor”, persoana de contact este dr. Aurelia Dumiter, asistent manager coordonator, telefon: 0259 427697, e-mail: aurelia.dumiter@cjbihor.ro
Oradea, 02.05.2011

Conţinutul acestul material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Valea Iadului, din timpurile geologice până azi

Valea Iadului – un spaţiu geografic bine individualizat, cu elemente de identitate proprie, generate de fericita îmbinare între creaţia divina si cea umană – este locul in care, de-a lungul timpului geologic, munţii s-au înălţat si apoi au fost macinaţi de timp, apele s-au împletit si despletit continuu, şi-au schimbat adesea cursul, au sfredelit piatra muntelui până au dat chipul de azi locurilor, asemenea unei mâini dibace de sculptor.

Evoluţia paleogeografică a bazinului Văii Iadului este strâns legată de evoluţia întregului lanţ carpatic, în general, si de cea a Apusenilor, în particular.

            Primele etape ale evoluţiei reliefului duc la individualizarea unor formaţiuni în cadrul orogenezei caledoniene din Silurian, formându-se o cordilieră de şisturi cristaline ce se întindea în cadrul geosinclinalului carpatic din Câmpia Crişurilor până în Podişul Transilvaniei (zona Cluj-Napoca).

            În cadrul orogenezei hercinice, ca fază urmatoare de evoluţie, au avut loc slabe metamorfozări şi cutări. Acestea au fost urmate de un magmatism granitic, când s-au format batolite şi laccolite, roci dure păstrate in fundamentul lanţului montan. Magmatismul granitic din triasic a fost reprezentat de erupţii bazice submarine ce au avut loc în faza kimmerică veche şi în  urma cărora au luat naştere ofiolitele.

            Transgresiunea marina din jurasic a dus la acoperirea ofiolitelor cu conglomerate cuarţitice, gresii foarte dure, calcare şi dolomite în faza kimmerică nouă. In timpul fazei austrice, din cretacicul mediu, s-a produs încălcarea domeniului de Codru peste Autohtonul de Bihor, luând naştere sistemul pânzelor de Codru, strate de roci supuse ulterior acţiunii agenţilor modelatori externi (variaţii termice, precipitaţii, acţiunea reţelei hidrografice), fapt ce a determinat păstrarea lor în fundament sub formă de petice (depozite permiene dispuse peste Autohtonul de Bihor).

            În cretacicul superior, în senonian şi în paleocen (danian) are loc faza laramică. În timpul acestei faze a luat naştere complexul banatitic al Vlădesei şi au apărut o serie de linii de falie pe care vor ieşi spre suprafaţa magme din ce în ce mai acide.

            În fazele orogenetice următoare, savică şi stirică, din paleogen şi neogen, au loc noi înălţări şi falieri. Pe aceste noi linii de falie se vor manifesta primele erupţii neogene, în helveţian, şi continuate apoi cu cele din sarmaţian (faza attică) şi pliocen (fazele rhondanică şi valahă). (Geografia României  vol. I, 1983; Monografia geografică a României,  vol. I, 1960)

În timpul ultimelor faze orogenetice, rhodanică  şi valahă, vulcanismul atinge paroxismul, iar tectonica a fost deosebit de activă. În faza valahă Carpaţi au fost ridicaţi în bloc cu 500-1000 m, context în care se schiţează fizionomia actualului relief.

Evoluţia  paleogeografică a Văii Iadului, în contextul general enunţat anterior, capătă valenţele propriei individualităţi.

            Reţeaua hidrografica s-a instalat în cuaternar şi a înlăturat în mare parte stiva de lave de sub care apare la zi fundamental calcaros mezozoic.

Valea Iadului este o vale formată în tortonian , cursul său modificându-şi direcţia de scurgere în funcţie de variaţiile înregistrate de nivele de bază la care se racorda.

            Astfel, iniţial, Iadul se scurgea spre nivelul de bază al Golfului Şimleului de la Osteana, iar când rolul acestuia a început să scadă s-a reorientat spre nivelul de bază al Golfului Panonic de la Borod, care a devenit mai activ datorită mişcărilor tectonice care au avut loc aici.

Mărturie a scurgerii Iadului spre Osteana, în tortonianul superior, stă înşeuarea dintre Dealul Mare (1075 m) şi Dealul Paltiniş (892 m), precum şi cotul de 90⁰ din dreptul pârâului Sărăcel. Acest cot al Iadului este considerat ca un cot de captare spre bazinul Borodului, al cărui nivel de bază devenise mai activ şi dinspre care se individualiza prin captări successive spre amont Crişul Repede.

            Scurgerea spre Osteana se făcea peste actualul curs al Văii Sărăcelului şi pe deasupra Văii Neportocului, actual afluent al Crişului Repede.

            Izvoarele prezumtivului Iad Primar corespundeau cu cele ale actualului pârâu Sebeş şi nu se găseau în bazinetul Stâna de Vale. Bazinetul Stâna de Vale era drenat de Iadul Superior despre care se presupunea că avea o scurgere est-vest, probabil spre bazinul Beiuşului.

            În sarmaţian au  avut loc remanieri hidrografice între Iad şi Drăgan, în timpul cărora acesta din urmă a captat pârâul Sebeş, fostul izvor al Iadului Primar. Acest fapt este dovedit de înşeuarea dintre vârfurile de 1229 m şi 1337 m şi de cotul de 90⁰ pe care îl face Sebeşul puţin mai la nord de această înşeuare.

            Iadul Superior din bazinul Stâna de Vale, continua să se dirijeze spre Beiuş, iar Iadul Primar spre Osteana. Rămas “fără izvoare” Iadul Primar a înaintat prin eroziune regresivă spre bazinetul Stâna de Vale însuşindu-şi ca izvoare Iadul Superior.

            Odată cu creşterea importanţei nivelului de bază al golfului Oradea – Vad şi ridicarea nivelului golfului Şimleu, Iadul a fost atras de nivelul de bază de la Borod. Vechea scurgere a Iadului către Osteana este întreruptă, cursul său inițial continuându-se azi cu scurta vale a Neportocului.

            După mai multe oscilaţii spre vest, Valea Iadului îşi va fixa gurile de vărsare pe locul actualei confluenţe cu Crişul Repede, la  o altitudine de 320 m.

Bazinul hidrografic al Văii Iadului a avut o evoluţie paleografică complexă impusă de diversitatea structurală a condiţiilor geologice şi de marea variabilitate a conjuncturii tectonice. Acestea s-au reflectat într-o redefinire şi o redimensionare permanentă a caracteristicilor morfologice şi morfometrice ale bazinului hidrografic recognoscibile în prezent prin caracterul heterogen al distribuţiei reţelei de drenaj şi diversitatea tipurilor de relief înglobate.

Procese continue de modelare a reliefului acestui areal pitoresc se manifestă şi azi, dar timpul istoric scurt fac ca acestea să fie mai puţin sesizabile. Profilul transversal al Văii Iadului, şi al afluenţilor săi, în forma literei V, indică faptul că sunt văii tinere, în continuu proces de evoluţie şi transformare. Ca procese actuale, manifestate însă cu amploare mică, pot fi identificate procesele de adâncire în propria albie, surpări de maluri si reduse procese de înmlăştinire, îndeosebi la gurile de vărsare, fie ale afluenţilor în colectorul principal, fie ale Văii Iadului, în Lacul de acumulare Leşu sau chiar în Crişul Repede. In timp geologic, procesele de înmlăştinire vor avea ca finalitate formarea de micro-delte la gurile de vărsare. De altfel, trebuie menţionat faptul că edificarea amenajărilor hidroenergetice, pe cursul Iadului, au determinat o încetinire a proceselor erozive specifice văilor montane, influenţând în primul rând durata evoluţiei reliefului fluviatil. 

Articol publicat in revista "Zodii in cumpana", nr. 1(66)/ 2011  

(http://cumpana.files.wordpress.com/2011/04/zodii-in-cumpana-primavara-2011.pdf)

^©Geobihor 2011

REGIMUL TEMPERATURII MEDII ANUALE A AERULUI LA ORADEA*

                                                                

Abstract: Regimul temperaturii anuale a aerului la Oradea. Prin influenţa pe care o exercită asupra celorlalte elemente climatice şi implicit asupra vieţii şi activităţii umane, temperatura aerului reprezintă unul dintre elementele climatice importante, care înregistrează, în timp şi spaţiu, un grad mare de variabilitate.

Analiza şi interpretarea datelor climatice privind temperatura aerului în zona oraşului Oradea prezintă o mare importanţă, atât teoretică, pentru încadrarea într-o zonă climatică, cât mai ales practică. Analiza variaţiilor temperaturii aerului este deosebit de importantă pentru o serie de activităţi socio-economice, prezentând o importanţă deosebită pentru domeniul construcţiilor, pentru agricultură, industrie, transporturi etc.

Key words: temperatura aerului, media anuală a temperaturii aerului, variaţii neperiodice, Oradea

Temperatura aerului prezintă o serie de particularităţi în funcţie de latitudine, distanţa faţă de oceane şi mări, relief (altitudine, expoziţia şi orientarea versanţilor, panta etc.), prezenţa sau absenţa unei reţele hidrografice bogate ş.a. Alături de factorii fizico –geografici un rol deosebit de important, mai ales în cazul aşezărilor urbane, îl are şi factorul uman, care prin activităţile sale socio-economice influenţează şi modifică regimul temperaturii aerului.

  Datele privind temperatura aerului la Oradea au fost înregistrate la Staţia Meteorologică, situată la 47⁰02^’ lat. N şi 21⁰,54^’ long. E, la o altitudine de 136 m. Pentru analiza caracteristicilor şi variaţiilor temperaturii aerului la Oradea, am luat în considerare un număr de 43 de ani, în intervalul 1961 – 2003. Pentru a evidenţia particularităţile termice din zona oraşului Oradea, am considerat necesară analiza comparativă a temperaturii aerului de la Staţia Meteorologică Oradea cu aceea de la Staţia Meteorologică Săcuieni, situată puţin mai la nord, la 47⁰22’’ lat. N şi 22⁰05’’ long. E, la o altitudine de 124,5 m., o aşezare urbană recentă cu o suprafaţă mai redusă decât a Oradiei şi cu activităţi economice legate în principal de agricultură.

Temperatura medie multianuală pentru intervalul 1961 – 2003, la Oradea, a avut o valoare de 10,3⁰C[1], fapt ce pune în evidenţă situarea oraşului în zona climatului temperat continental. Această încadrare este caracteristică pentru întreaga Câmpie a Crişurilor, fapt evidenţiat şi de valoarea temperaturii medii multianuale la staţia Săcuieni, unde, pentru acelaşi interval, temperatura medie multianuală a fost de 10,4⁰C valoare foarte apropiată de cea de la Oradea. Situarea staţiei meteorologice Oradea în exteriorul oraşului, la aproximativ 2 km spre sud de perimetrul construit, face ca valorile temperaturii aerului să fie puţin influenţate de structura suprafeţei active a zonei construite, ceea ce determină valori aproape egale cu cele de la Săcuieni (fig. 1).

Fig.1 Evoluţia temperaturilor medii anuale la staţiile Oradea şi Săcuieni, 1961-2003

Particularităţile suprafeţei active subiacente, diferenţele de altitudine dintre lunca Crişului Repede şi Dealurile Oradiei, expoziţia şi panta versanţilor, prezenţa unor obiective industriale, înălţimea şi densitatea clădirilor etc. determină variaţii spaţiale ale temperaturii medii multianuale a aerului pe teritoriul oraşului Oradea.

Fig. 2 Valorile medii anuale ale temperaturii aerului la Oradea

Cea mai mare valoare medie anuală a temperaturii aerului, din perioada studiată,  s-a înregistrat în anul 2000, fiind de 12⁰C, o valoare apropiată înregistrându-se în anul 2002, de 11,9⁰C. Temperatura medie anuală cea mai mică a fost de 9⁰C şi ea s-a înregistrat în anul 1985.

Analizând linia de tendinţă pentru intervalul de timp studiat (perioada 1961 – 2003) se constată o uşoară tendinţă de creştere a temperaturii medii anuale la Oradea. Acest fapt poate fi explicat de creşterea oraşului în suprafaţă, precum şi prin intensificarea circulaţiei rutiere în oraş şi la periferia lui, constatându-se o tendinţă accentuată de creştere a temperaturii medii anuale pentru ultimii ani, când a fost dată în folosinţă şoseaua de centură a oraşului, şosea care traversează zona din vecinătatea staţiei meteorologice.

Aceeaşi tendinţă de creştere a temperaturii aerului este evidenţiată şi din analiza mediilor glisante pe intervale de 10 ani decalate succesiv cu câte un an. Din analiza valorilor mediilor glisante reiese faptul că decadele 1993 – 2002 şi 1994 – 2003 au avut acela mai mari medii termice, atingând 10,8⁰C, o valoare apropiată fiind cea a decadei 1992-2001, de 10,7⁰C. acest fapt se datorează şi prezenţei în aceste decade a anilor 2000 şi 2002, ani care au înregistrat cele mai mari valori medii anuale (fig. 3).

Fig. 3  Medii termice glisante pe intervale de 10 ani, decalate succesiv cu câte un an, pentru intervalul 1961-2003, la Oradea

Pentru o analiză mai detaliată a valorile medii anuale am calculat şi mediile glisante ale temperaturii aerului pe intervale de 5 ani decalate succesiv cu câte un an. Acestea scot în evidenţă pentadele cu valorile termice cele mai ridicate, în care temperatura medie a atins o valoare de 11,2⁰C (1998-2002 şi 1999-2003), precum şi intervalele cu cea mai scăzută valoare, 9,7⁰C, în pentada 1976-1980. (fig. 4)

Fig. 4  Medii termice glisante pe intervale de 5 ani, decalate succesiv cu câte un an, pentru intervalul 1961-2003, la Oradea

Variaţiile neperiodice ale temperaturii medii anuale a  aerului

Caracteristicile circulaţiei generale a atmosferei, precum şi fluctuaţiile înregistrate de radiaţia solară, în decursul unui an şi de la un an la altul, determină variaţiile anuale ale temperaturii aerului. Astfel, valorile temperaturilor medii anuale au fluctuat între 9,0⁰C ( în anul 1985)şi 12,0⁰C (în anul 2000). Aceste valori indică o variabilitate a temperaturii medii anuale de 3⁰C.

Valori mai mari decât media multianuală s-au înregistrat în 47% din anii luaţi în studiu, valoarea abaterilor variind între 0,1⁰C şi 1,7⁰C, valoarea maximă a abaterilor pozitive înregistrându-se în anul 2000, iar cea minimă în 1995 şi în 1983.

Fig. 5 Abaterile mediilor termice anuale de la media multianuală

Anii cu abateri termice negative au fost majoritari, reprezentând 51% din cazuri, iar valoarea abaterilor negative a variat între -0,1⁰C şi -1,3⁰C. Valoarea maximă a abaterii negative a fost înregistrată în anul 1985 (media anuală a fost de 9⁰C), iar cea minimă în anii 1977, 1986, 1988 şi 1993 (cu medii anuale de 10,2⁰C). De remarcat faptul că în anul 1994 valoarea temperaturii medii anuale a fost egală cu media multianuală (10,3⁰C).

În urma analizei detaliate a valorilor şi evoluţiei temperaturilor medii anuale, se poate concluziona că temperatura medie anuală la Oradea are valori şi evoluţii normale, specifice zonei climatului temperat continental de tranziţie, în cadrul căruia se resimt influenţele climatului tropical maritim din sudul continentului şi cele ale climatului oceanic, specific vestului Europei.

BIBLIOGRAFIE

Măhăra, Gh., (2001), Meteorologie, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea

Benţe, Fl. şi colab., (1970), Aspecte fizico-geografice în zona oraşului Oradea, „Lucr. Ştiinţifice”, Instit. Ped. Oradea, seria A

Măhăra, Gh., (1977), Câmpia Crişurilor. Studiu fizico-geografic, în vol. „Câmpia Crişurilor, Crişul Repede, Ţara Beiuşului. Cercetări în Geografia României”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

Erhan, Elena, (1979), Clima şi microclimatele din zona oraşului Iaşi, Ed. Junimea, Iaşi

Gaceu, O., (1997), Regimul termic al staţiunii balneoclimaterice Stâna de Vale, A.U.O., seria Geografie, tom VII, Oradea 

Larion, Daniela, (2004), Clima municipiului Vaslui, Ed. Terra Nostra, Iaşi

 *** Arhiva A.N.M., Date statistice, tabele TM.

*Aurelia Florina DUMITER, Lucrare publicata in Analele Universitatii din Oradea, seria Geografie, Tom XVI, 2006

^©Geobihor 2011